Șase zile în Viñales au însemnat pentru mine apusuri și răsărituri fabuloase, plimbări printre fermele cu tutun, mic dejunuri cu vedere spre Parcul Național, plimbări peste dealurile cu pământ roșu și o viață rurală printre porci liberi, găini și căței.
Havana-Viñales
A călători cu stil înseamnă totul în Cuba. Am rezervat un loc într-un taxi colectivo prin gazda mea din Havana și m-am trezit într-o mașină de epocă, un Chevrolet roșu aprins, un pic cam obosit pe la încheieturi în interior, dar bine păstrat în exterior. Până și interiorul era special, cu banchete cu mușama roșie; se vedea că fusese o mașină îngrijită.
Drumul Havana – Viñales durează cam trei ore, așa că, după ce am mai luat niște turiști, am făcut o scurtă oprire pentru micul dejun. Nu la vreo cafenea de pe drum, ci undeva pe marginea drumului, unde niște cubanezi aveau carne la rotisor.
În Viñales mașina m-a lăsat la cazarea aleasă pe Airbnb: o casă obișnuită, dar undeva la marginea satului, pe un deal, și cu priveliște panoramică spre munții din jur. Spectaculos! Am avut un foișor în care îmi luam micul dejun pregătit de gazde și apoi lucram acolo până se făcea prea cald și mă refugiam în cameră, la aer condiționat.
Cueva de la Vaca
Viñales e un sat în care o parte dintre locuitori se ocupă în continuare de agricultură, iar alții au trecut la turism sau un amestec din ambele. Locul a intrat pe harta turistică a lumii din anul 2000 încoace; până atunci erau doar fermieri: plantații de tutun, plantații de cafea, vaci.
Într-o după-amiază am făcut o plimbare până la Peștera Vacii, Cueva de la Vaca. Am trecut peste niște câmpuri și pe lângă niște ferme în care nu era nimeni, am sărit și un podeț până pe o pajiște cu capre și m-am dus să vizitez peștera.
Nu a fost nici țipenie de om acolo, doar liniște și câte o vacă sau vreun bou alb uitându-se calm la mine de dincolo de pământul incredibil de roșu.
Finca Agroecológica El Paraíso
A doua zi, gazda mea, văzând că mă tot duc până în centru ca să mănânc ceva, mi-a zis că foarte aproape de noi era un restaurant bun, la care se opreau agențiile cu mulți turiști. M-am dus acolo fără așteptări și, când am ajuns, nu mi-a venit să cred ce priveliște era din vârful dealului, unde era ferma.
Era atâta frumusețe la Finca Agroecológica El Paraíso, iar mâncarea a fost delicioasă și abundentă, cu multe platouașe care nu se mai terminau. În Viñales nu am simțit lipsurile din Havana, cu oameni stând la cozi pentru pâine și alimentare goale. Fermierii aveau porci, găini, manioc, iar restul probabil îl luau pe sub mână.
Răsăritul în Viñales
În weekend am rezervat o excursie ca să văd răsăritul dintr-un loc cu vedere panoramică. M-am trezit cu noaptea în cap și mi-am așteptat ghidul în piața centrală. Yosbel a venit pe scuter și mi-am dat seama că eram singurul turist pe care îl avea în ziua aia.
Fusese un tur ieftin, de 17 USD, dar asta nu l-a făcut să anuleze sau să nu-mi acorde atenție. De regulă, ducea turiștii la punctul de belvedere cu taxiul, dar, fiind doar noi, am mers împreună pe scuterul lui, prin întunericul gros de afară.
La o fermă a parcat scuterul și am început să urcăm. Nu vedeam nimic în jur, doar drumul, cu lanternele. O cărare îngustă ne-a dus, în cele din urmă, la o fermă, unde mai mulți oameni așteptau răsăritul. Am luat loc într-un portic, am primit o cafea și am așteptat.
N-a trecut mult și pe lângă noi a alergat un porcușor negru liber, care s-a lăsat mângâiat. Habar nu aveam că se poartă ca niște căței: a venit la mine, s-a lăsat mângâiat pe burtă și a guițat de plăcere.
După pauza asta am luat-o printre palmieri spre un deal de unde se vedea toată regiunea. Mai erau alți șase turiști cu doi ghizi; se vedea că nu era un loc foarte popular, dar mi-a plăcut asta. Los Acuáticos se numește ferma și am prins un răsărit albastru-roșu frumos.
Oamenii de la fermă se ocupă de turiști pe îndelete. Unul dintre ei mi-a povestit ce cafea cultivă – arabica, robusta și creolă, mai mică și mai intensă. Aveau electricitate doar de șase ani, iar în bucătărie mi-au arătat un filtru din piatră, ca o chiuvetă – apa se filtra prin piatra aia și era mai bună la gust.
Apoi mi-au făcut cafea fiartă într-o oală – se numește café carretera, era pregătită de fermieri când aveau drumuri de făcut.
Plimbare peste coline
Mi-au plăcut oamenii de la fermă și atmosfera de acolo, iar la plecare l-am întrebat pe Yosbel dacă nu e vreun drum prin spatele muntelui până în sat.
Era sâmbătă dimineața și aveam chef de o plimbare. M-a dus cu scuterul până unde începea drumul, asigurându-mă că Viñales e un loc sigur, în care nu am de ce să mă tem, ba chiar i-a întrebat pe niște fermieri dacă drumul e în regulă pe acolo.
Am luat-o pe niște coline printre câmpii cu pământ roșu, o frumusețe, totul a fost pictural aproape. Am trecut pe lângă niște țărani care arau câmpul cu niște boi albi, o imagine ca în Grigorescu. Nici nu știam că mai poți vedea astfel de lucruri în lume. În Viñales se face agricultură ca pe timpuri; nu au mașini, sunt scumpe și nu se găsesc, așa că poți vedea boi la jug peste tot.
Pe unul dintre câmpuri am găsit o fermă cu o cafenea, iar un ghid era pe acolo cu doi turiști. M-am oprit și eu pentru micul dejun, un loc idilic, în mijlocul pustietății. Când am plecat, cowboy-ul de acolo m-a întrebat dacă nu vreau să cumpăr un trabuc.
Până la urmă, eram în Cuba, într-o regiune faimoasă pentru cultivarea tutunului, de ce nu? Am cumpărat unul, costa 2 euro sau 360 pesos, dar cowboy-ul nu avea să îmi dea rest la 400, așa că mi-a mai dat un trabuc, spunându-mi „nu vom fi nici bogați, nici săraci”.
Cu filosofia asta în minte, am luat-o spre sat, se făcea tot mai cald.
La ferma de tutun
Seara m-am trezit că turul pe care îl rezervasem a fost anulat brusc. Era o excursie călare, dar după plimbarea lungă din ziua aia nu mai aveam chef de așa ceva, însă îmi doream să aflu mai multe despre tutun.
Am cumpărat alt tur, iar ghidul meu a răspuns foarte repede și a fost flexibil în privința orei, dar, odată ajunși la ferma din sat, nu mi-a plăcut acolo. Cowboy-ul de la fermă de-abia aștepta să scape mai repede, a turuit pe fast forward despre toate, apoi a bătut darabana cu degetele și a cerut și bacșiș. I-am dat, îmi dăruise și el două trabucuri.
Au fost câteva informații noi pentru mine la acest tur: fermierii din Cuba sunt obligați să vândă statului cam toată producția de tutun, pot păstra doar 10%, cu care fac trabucuri *home-made*, fără chimicale, ca în fabrici.
Tutunul se plantează toamna și are nevoie de vreo opt luni până ajunge la maturitate, iar frunzele de sus sunt cele mai bune, pentru că au primit mult soare. E un proces întreg prin care trece tutunul până ajunge să fie rulat în trabucuri: un specialist într-o fabrică rulează manual 200 de trabucuri, unul junior reușește doar 20.
Trabucurile se pufăie, nu se fumează, dar pentru mine au fost o experiență dezamăgitoare. N-am reușit să le aprind cum trebuie, iar, într-un final, m-am săturat să mai încerc. Așa cum am încetat să mai încerc să înțeleg Cuba sau să empatizez cu ea.
Înapoi în Havana mi-au ieșit iar în cale cozile de la magazine, lipsurile de peste tot. Era ultima zi și nu găseam o cafea, într-o țară în care se cultivă cafea.
Mi-am amintit de răsăriturile din Viñales, de cowboy-ii filosofi, pământul roșu și plin de fier și boii picturali care trăgeau la jug. Aceea fusese frumusețe.
Cum ajungi în Viñales
Din Havana poți ajunge în Viñales cu taxi colectivo (gazdele au numerele șoferilor) sau cu transport rezervat printr-o agenție. Prețul e 20 sau 25 USD ori euro.
Am stat într-un Airbnb, iar cazarea pentru șase nopți a costat 484 lei.
Excursiile le-am cumpărat de pe Airbnb: răsărit cu Yosbel și tur la o plantație de tutun.
Alte lucruri utile
Bani și plăți
În Viñales e bine să ai bani cash la tine, pentru că nu toate locurile acceptă carduri. Euro sau dolari sunt mai ușor de schimbat decât alte valute, iar ATM-urile nu funcționează mereu. Multe restaurante și excursii se plătesc doar în numerar.
Internet și conectivitate
Internetul nu e peste tot și e destul de slab. Wi-Fi găsești doar în anumite locuri, de exemplu la unele cazări, dar nu la toate. Dacă ai nevoie de internet mobil, o cartelă ETECSA luată din Havana sau un eSIM (gen Airalo) poate fi o soluție.
Vremea și cel mai bun sezon pentru vizitat
Sezonul uscat, din noiembrie până în aprilie, e cel mai potrivit pentru călătorii – temperaturi mai blânde, mai puține ploi. În sezonul ploios, din mai până în octombrie, peisajele sunt mai verzi, dar pot fi ploi torențiale și umezeală mare.
Siguranță și sănătate
Viñales e un loc sigur, dar e bine să ai la tine medicamente esențiale, pentru că farmaciile sunt slab aprovizionate. Apa de la robinet nu e potabilă, așa că e mai bine să cumperi apă îmbuteliată sau să folosești un filtru.
Transport local în Viñales
Poți închiria biciclete pentru a explora zona, iar pentru distanțe mai lungi există taxiuri locale sau chiar căruțe trase de cai. Dacă vrei să ajungi la locuri mai îndepărtate, cum ar fi Cayo Jutías, ai nevoie de un taxi colectiv sau o excursie organizată.
Mâncare și restaurante recomandate
Pe lângă Finca Agroecológica El Paraíso, unde am mâncat foarte bine, mai sunt și alte restaurante bune. La Cuenca are mâncare tradițională, iar 3J Bar de Tapas are opțiuni mai moderne. Meniurile pot fi uneori limitate, din cauza lipsei de ingrediente, așa că e bine să ai așteptări flexibile.
Excursii alternative
O excursie de o zi la plaja Cayo Jutías merită, e la vreo două ore de Viñales. Dacă vrei ceva mai aproape, poți merge la Mural de la Prehistoria – o pictură uriașă pe stâncă, destul de turistică, dar populară. Peștera Santo Tomás e o alternativă mai puțin cunoscută, bună pentru speologie.
🗺️ Ce am vizitat în Cuba
📍 Probleme Cuba: de la Bogotá la Havana cu peripeții – zbor anulat și aventuri
📍 Havana cea frumoasă și tristă – capitală vibrantă și surprinzătoare
📍 Varadero, kilometri și kilometri de plajă – nisip alb și ape turcoaz
📍 Trinidad, o mică splendoare colonială – muzică, străzi vechi și cocktailuri
📍 Cuba, bugetul unei călătorii acolo – traseu și cheltuieli pentru două săptămâni
Niciun comentariu