Șase zile în Viñales au însemnat pentru mine apusuri și răsărituri fabuloase, plimbări printre fermele cu tutun, mic dejunuri cu vedere spre Parcul Național, plimbări peste dealurile cu pământ roșu și o viață rurală printre porci liberi, găini și căței.
Sumar
Havana-Viñales
A călători cu stil înseamnă totul în Cuba. Am rezervat un loc într-un taxi colectivo prin gazda mea din Havana și m-am trezit într-o mașină de epocă, un Chevrolet roșu aprins, un pic cam obosit pe la în încheieturi în interior, dar bine păstrat în exterior. Până și interiorul era special, cu banchete cu mușama roșie, se vedea că fusese o mașină îngrijită.
Drumul Havana – Viñales durează cam trei ore, așa că după ce am mai luat niște turiști am făcut o scurtă oprire pentru micul dejun. Nu la vreo cafenea de pe drum, ci undeva pe marginea drumului unde niște cubanezi aveau niște carne la rotisor.
În Viñales mașina m-a lăsat la cazarea aleasă pe Airbnb: o casă obișnuită, dar undeva la marginea satului pe un deal și cu priveliște panoramică spre munții din jur. Spectaculos! Am avut un foișor în care îmi luam micul dejun pregătit de gazde și apoi lucram acolo până se făcea prea cald și mă refugiam în cameră la aer condiționat.
Citește și: Havana cea frumoasă și tristă
Cueva de la Vaca
Viñales e un sat în care o parte dintre locuitori se ocipă în continuare de agricultură și alșii au trecut la turism sau un amestec din ambele. Locul a intrat pe harta turistică a lumii din anul 2000 încoace, până atunci erau doar fermieri: plantații de tutun, plantații de cafea, vaci.
Într-o după masa de prânz am făcut o plimbare până la Peștera Vacii, Cueva de la Vaca. Am trecut peste niște câmpuri și pe lângă niște ferme în care nu era nimeni, am sărit și un podeț până pe o pajiște cu capre și m-am dus să vizitez peștera.
Nu a fost nici țipenie de om acolo, doar liniște și câte o vacă sau vreun bou alb uitându-se calm la mine de dincolo de pământul incredibil de roșu.
Citește și: Varadero, kilometri și kilometri de plajă
Finca Agroecológica El Paraiso
A doua zi gazda mea, văzând că mă tot duc până în centru ca să mănânc ceva, mi-a zis că foarte aproape de noi era un restaurant bun, la care se opreau agențiile cu mulți turiști. M-am dus acolo fără așteptări și când am ajuns nu mi-a venit să cred ce priveliște era din vârful dealului, în care era ferma
Era atâta frumusețe la Finca Agroecológica El Paraiso, iar mâncarea a fost delicioasă și abundentă, cu multe platouașe care nu se mai terminau. În Viñales nu am simțit lipsurile din Havana, cu oameni stând la cozi pentru pâine și alimentare goale, fermierii aveau porci, găini, manioc, restul probabil luau pe sub mână.
Citește și: Trinidad, o mică splendoare colonială
Răsăritul în Viñales
În weekend am rezervat o excursie ca să văd răsăritul dintr-un loc cu vedere panoramică. M-am trezit cu noaptea în cap și mi-am așteptat ghidul în piața centrală. Yosbel a venit pe scuter și mi-am dat seama că eram singurul turist pe care îl avea în ziua aia.
Fusese un tur ieftin, de 17 USD, dar asta nu l-a făcut să anuleze sau să nu-mi acorde atenție. De regulă ducea turiștii la punctul de belvedere cu taxiul, dar fiind doar noi am mers împreună pe scuterul lui, prin întunericul gros de afară.
La o fermă a parcat scuterul și am început să urcăm. Nu vedeam nimic în jur, doar drumul, cu lanternele. O cărare îngustă ne-a dus în cele din urmă la o fermă, în care mai mulți oameni așteptau răsăritul. Am luat loc într-un portic, am primit o cafea și am așteptat.
N-a trecut mult și pe lângă noi a alergat un porcușor negru liber, care s-a lăsat mângâiat. Habar nu aveam că se poartă ca niște căței: a venit la mine, s-a lăsat mângâiat pe burtă și a guițat de plăcere.
După pauza asta am luat-o printre palmieri spre un deal de unde se vedea toată regiunea. Mai erau alți șase turiști cu doi ghizi, se vedea că nu era un loc foarte popular, dar mi-a plăcut asta. Los Acuaticos se numește ferma și am prins un răsărit albastru-roșu frumos.
Oamenii de la fermă se ocupă de turiști pe îndelete, unul dintre ei mi-a povestit ce cafea cultivă – arabica, robusta și creolă, mai mică și mai intensă. Aveau electricitate doar de șase ani, iar în bucătărie mi-au arătat un filtru din piatră, ca o chiuvetă – apa se filtra prin piatra aia și era mai bună la gust. Apoi mi-au făcut cafea fiartă într-o oală – se numește café carretera, era pregătită de fermieri când aveau drumuri de făcut.
Citește și: Bugetul unei călătorii în Cuba
Plimbare peste coline
Mi-au plăcut oamenii de la fermă și atmosfera de acolo, iar la plecare l-am întrebat pe Yosbel dacă nu e vreun drum prin spatele muntelui până în sat.
Era sâmbătă dimineața și aveam chef de o plimbare. M-a dus cu scuterul până unde începea drumul, asigurându-mă că Viñales e un loc sigur, în care nu am de ce să mă tem, ba chiar i-a întrebat pe niște fermieri dacă drumul e în regulă pe acolo.
Am luat-o pe niște coline printre câmpii cu pământ roșu, o frumusețe, totul a fost pictural aproape, am trecut pe lângă niște țărani care arau câmpul cu niște boi albi, o imagine ca în Grigorescu. Nici nu știam că mai poți vedea astfel de lucruri în lume. În Viñales se face agricultură ca pe timpuri, nu au mașini, sunt scumpe și nu se găsesc, așa că poți vedea boi la jug peste tot.
Pe unul din câmpuri am găsit o fermă cu o cafenea și un ghid era pe acolo cu doi turiști. M-am oprit și eu pentru micul dejun, un loc idilic, în mijlocul pustietății. Când am plecat cowboy-ul de acolo m-a întrebat dacă nu vreau să cumpăr un trabuc.
Până la urmă eram în Cuba, într-o regiune faimoasă pentru cultivarea tutunului, de ce nu? Am cumpărat unul, costa 2 euro sau 360 pesos, dar cowboy-ul nu avea să îmi dea rest la 400, așa că mi-a mai dat un trabuc spunându-mi ”nu vom fi nici bogați, nici săraci”. Cu filosofia asta în minte am luat-o spre sat, se făcea tot mai cald.
Citește și: De la Bogotá la Havana cu peripeții în Cuba
La ferma de tutun
Seara m-am trezit că turul pe care îl rezervasem a fost anulat brusc. Era o excursie călare, dar după plimbarea lungă din ziua aia nu mai aveam chef de așa ceva, dar îmi doream să aflu mai multe despre tutun.
Am cumpărat alt tur și ghidul meu a răspuns foarte repede și a fost flexibil în privința orei, dar o dată ajunși la ferma din sat nu mi-a plăcut acolo, cowboy-ul de la fermă de abia aștepta să scape mai repede, a turuit pe fast forward despre toate apoi a bătut darabana cu degetele și a cerut și bacșiș. I-am dat, îmi dăruise și el două trabucuri.
Au fost câteva informații noi pentru mine la acest tur: fermierii din Cuba sunt obligați să vândă statului cam toată producția de tutun, pot păstra doar 10% cu care fac trabucuri ”home-made”, fără chimicale, ca în fabrici.
Tutunul se plantează toamna și are nevoie de vreo 8 luni până ajunge la maturitate, iar frunzele de sus sunt cele mai bune, pentru că au primit mult soare. E un proces întreg prin care trece tutunul până ajunge să fie rulate în trabucuri: un specialist într-o fabrică rulează manual 200 de trabucuri, unul junior reușește doar 20.
Trabucurile se pufăie, nu se fumează, dar pentru mine au fost o experiență dezamăgitoare, n-am reușit să le aprind cum trebuie, iar într-un final m-am săturat să mai încerc. Așa cum am încetat să mai încerc să înțeleg Cuba sau să empatizez cu ea.
Înapoi în Havana mi-au ieșit iar în cale cozile de la magazine, lipsurile de peste tot. Era ultima zi și nu găseam o cafea, într-o țară în care se cultivă cafea.
Mi-am amintit de răsăriturile din Viñales, de cowboy-ii filosofi, pământul roșu și plin de fier și boii picturali care trăgeau la jug. Aceea fusese frumusețe.
Citește și: Fianarantsoa, printre orezăriile din centrul Madagascarului
Cum ajungi în Viñales
Din Havana poți ajunge în Viñales cu taxi colectivo (gazdele au numerele șoferilor) sau cu transport rezervat printr-o agenție, prețul e 20 sau 25 USD sau Euro.
Am stat într-un Airbnb, cazarea pentru șase nopți a costat 484 lei.
Excursiile le-am cumpărat de pe Airbnb: răsărit cu Yosbel și tur la o plantație de tutun.