Acum o săptămână am plecat de acasă ca să lucrez de la distanță din alte țări. Prima lună în Berlin, restul voi vedea. Credeam că o să fie o schimbare uriașă, până la urmă n-am făcut asta niciodată – să combin munca cu plimbările și să lucrez în totalitate de la distanță, dar s-a dovedit a fi destul de ușor. Mai greu a fost să mă pregătesc pentru asta, să îmi fac bagajul ”perfect” (pe care a trebuit să-l reduc cu câteva minute înainte de plecarea la aeroport pentru că nu-l puteam închide), să îmi găsesc cazare, să mă pregătesc mental pentru plecare.
Primul weekend am stat la un hostel, gazda de la Airbnb m-a anunțat că nu va fi în Berlin în weekend, deși aveam rezervare pentru zilele alea. La hostel era cam pustiu, în prima zi m-am dus la Poarta Brandenburg și am nimerit peste o manifestație: nu prea înțelegeam de ce era poliția peste tot, dar în afară de cei care manifestau, toată lumea era relaxată. În afară de transportul public, unde trebuie să porți mască, și unele magazine, nu prea ai zice că se teme cineva de pandemie pe aici: restaurantele și cafenelele sunt pline, la fel și locurile de promenadă de pe malul râului Spree.
Kreuzberg
Stau în Kreuzberg, un cartier multi-cultural, non-conformist și tolerant, într-un apartament cu gazda mea, fetița ei de câțiva ani și două pisici, Teddy și Mishka. În timpul zilei sunt singură în toată casa: mi-am instalat ”biroul” în bucătărie și Teddy vine constant să verifice ce mai fac și să ceară afecțiune, sare pe masă și-mi amenință cana cu cafea. Mishka e mai curioasă și mai retrasă, așa ca mine, toată ziua stă ascunsă pe undeva și din când în când vine și se întinde cât e de lungă pe parchet.
Se pare că am nimerit într-un cartier în care orice berlinez și-ar dori să stea (cel puțin așa zice gazda mea). E plin de cafenele și restaurante în jur, un fel de Turnul Babel al mâncărurilor în care fiecare nație și-a adus aromele de acasă: mulți turci cu nelipsita șaorma (care e mult mai bună decât în București), indieni, vietnamezi și cofetării cu prăjituri delicioase. E o zonă scumpă: apartamentul în care stau are trei camere, dar costă 800.000 euro, iar chiria e 1900. Chiar și așa, e foarte greu să găsești ceva de închiriat pe aici.
Când m-am mutat de la hostel la airbnb (la vreo 500 de metri distanță), am luat-o pe jos printr-un parc: nu prea eram sigură că vreau să mă opresc acolo, erau niște personaje cam dubioase la intrare, dar după aceea mi s-a părut ok și am stat un pic pe o bancă. Am aflat după aceea că Görlitzer Park e un loc cunoscut pentru dealerii de iarbă. Kreuzberg are un primar din partidul verzilor – Monika Herrmann, care pledează pentru legalizarea canabisului și se pare că politica asta mai tolerantă are rezultate mai bune decât metodele mai dure, încercate înainte.
Fun fact: Görlitzer Park are un îngrijitor, un tip care în afară de atribuțiile lui managiale face un fel de community management cu dealerii din parc: le spune să nu vândă droguri copiilor sau să nu vândă droguri ca heroina, genul ăsta de lucruri. Anul trecut domnul Cengiz Demirci, că așa îl cheamă, a fost vedeta unei știri care s-a viralizat în presa germană și internațională: a luat niște vopsea roz și a marcat anumite locuri la intrarea în parc și le-a zis dealerilor că alea sunt locurile lor ca să vândă iarbă. I kid you not! 😂
East Side Gallery
E și în Berlin un autobuz 300 cu care mă intersectez frecvent, pentru că merge de la Oberbaumbrücke (un pod care a apărut în Run Lola Run) până la Tiergarten. Lângă Oberbaumbrücke este East Side Gallery, 1.3 kilometri din fostul zid al Berlinului transformat într-o galerie în aer liber. Acolo e faimosul graffiti cu Honecker și Brejnev pupându-se lângă care se fotografiază lumea.
Muzică și oameni
Seara ies să mă plimb fără vreo țintă anume. Lângă Berliner Dom e plin de oameni și dacă ai noroc poți asculta muzică bună. Nu îmi rămân multe ore de plimbare până se întunecă, așa că profit de lumina aia aurie cu umbre lungi ca să mă plimb prin Berlin. Weekendurile sunt pentru plimbări în afara orașului, dacă tot sunt aici vreau să vizitez câte ceva din Germania. Cu toată pandemia și nebunia din jur, dacă nu se întâmpla asta n-aș fi ajuns niciodată să fac așa ceva, nici măcar nu m-aș fi gândit că e o posibilitate, pentru că de fapt nu era. Profit cât pot de libertatea asta nou descoperită, de faptul că am timp să descopăr un loc și încerc să am grijă de mine. Mâine om vedea ce va fi.
1 comentariu
Bravo, felicitări, admir stilul tău de viață!