Sumar
Viana do Castelo
Anul nou m-a prins prin nordul Portugaliei, în Viana do Castelo, un orășel care se remarcă printr-un centru cochet și un deal pe care poți urca cu funicularul (atunci când funcționează): vederea de sus e senzațională, Viana do Castelo e aproape de Oceanul Atlantic, dar nu chiar atât de aproape încât să faci o plimbare rapidă până pe țărm. Păcat, de sus se zărea o plajă aurie pe care mi-ar fi plăcut tare mult să petrec o oră, două.
Cum de 1 ianuarie aproape totul era închis, a fost un mare noroc să găsesc un restaurant de familie deschis și plin cu localnici, semn că mâncarea era bună, iar serviciile la fel. Am ales bacalhau gătit un pic diferit față de cel din Porto, iar pentru desert m-am oprit la o cofetărie la fel de animată: e greu să te întorci din Portugalia fără amintiri culinare, e o țară în care mâncarea joacă un rol important.
Amarante
A doua zi am dat o fugă până la Amarante, un alt orășel nordic care se laudă cu un pod de piatră pe care mașinile circulă destul de imprudent. Din păcate a plouat torențial și a trebuit să mă adăpostesc de mai multe ori în diverse biserici. Au și acolo străduțe cochete, cu cafenele cu vedere la râu și dacă tot ploua am pierdut vremea cu o cafea și mai multe prăjituri în față.
Acum, dacă mă gândesc la zilele acelea, nu mi se mai pare că a fost chiar atât de rău, există un strop de farmec și în zilele astea urâcioase, chiar dacă pe moment am blestemat vremea că mi-a dat peste cap vacanța.
