22 de kilometri de plajă sunt pe peninsula Hicacos, dintr-un capăt în altul: dacă vreți nisip alb, ape turcoaz și suficient spațiu să nu stai șezlong lângă șezlong, Varadero e o opțiune bună în Cuba.
Dacă vă plac plajele sălbatice, în care poți face multe fotografii, peninsula nu are multă variație: e lungă și dreaptă, iar plaja arată cam la fel pe orice porțiune ai merge.
De la Havana la Varadero
Voiam să văd măcar o plajă cât stăteam în Cuba, așa că am ales Varadero nu pentru că e cea mai frumoasă (am citit că mai sunt și altele, dar mult mai departe), ci pentru că se ajunge ușor din Havana.
Am luat un autocar al unei agenții, rezervat online, și am plecat spre Varadero.
Cea mai interesantă parte a fost drumul. Cursa avea și un ghid inclus, care ne-a povestit destul de multe lucruri despre Cuba, dar nu versiunea aia idilică cu care vin unii turiști în țara asta comunistă, ci admițând chiar el că sunt probleme… destul de multe, după ce a început să povestească.
Să încep cu părțile bune: au două anotimpuri, vară și… mai multă vară 😂 Indiferent când vii aici, ai garanția că n-o să-ți fie frig.
Deși au condiții ideale să cultive de toate, nu au mașini și muncitori, așa că importă foarte multe alimente. Le este greu să importe din SUA pentru că americanii le cer banii în avans și cash, așa că importă din China orez, lapte și altele.
Când am trecut pe lângă reprezentanța Mercedes-Benz, am aflat că persoanele fizice nu pot cumpăra Mercedes în Cuba, doar companiile. De ce? „E o întrebare pentru autorități”, a răspuns ghidul.
La Ambasada Spaniei din Havana era o coadă lungă la poartă, Spania fiind opțiunea doi pentru emigrare din Cuba, după SUA.
Dintr-un sătuc de lângă Havana sunt 155 km până în Key West, cel mai apropiat punct față de SUA, așa că mulți oameni au încercat să traverseze cu barca (și mulți au murit). În timpul pandemiei a fost un record de emigrări în SUA, multe probleme s-au adâncit atunci.
Brusc, niște turiști din autocar ne-au spus că n-au avut apă la hotel, iar explicația a fost că furnizarea de apă nu e 24 de ore în Cuba, depinde de zona în care stai și de alți factori. Eu n-am stat la hotel, ci într-un Airbnb din Havana Vieja și am avut apă tot timpul, dar Margarita, femeia de la curățenie, mi-a spus să nu beau apă de la robinet.
Până la urmă am băut, când am rămas fără apă, și n-am avut nimic.
Cuba are și petrol, dar petrolul pe care îl au nu le ajunge și e de calitate proastă, având un nivel ridicat de sulf. E folosit în termocentrale, dar produce daune, pene de curent și altele.
O altă licoare care nu e de calitate proastă, ci dimpotrivă, este faimosul rom cubanez. Dacă vii în Cuba, poți să pleci de aici cu trei sticle de rom în bagajul de cală. Romul e patrimoniu imaterial al UNESCO și, dacă e ceva ce nu lipsește în Cuba, ăsta e alcoolul.
Înainte de Varadero, am trecut prin orașul Matanzas – numele înseamnă „asasinate”. Acolo au fost uciși niște spanioli colonizatori într-un mod destul de crud: i-au înecat în golf, spaniolii fiind în armură.
Orașul nu e remarcabil, iar la periferie am zărit și o prostituată într-o salopetă mulată excesiv de roz.
Ca să cumperi casă în Varadero ca localnic, îți trebuie un permis special, iar străinii nu pot cumpăra case în Cuba. Un fel de „nu ne vindem țara”, deși au vândut-o, în schimb, spaniolilor, care au investit masiv în turism.
În 1994, Cuba a avut o criză a emigrării și atunci s-au luat unele măsuri. De exemplu, au deschis țara pentru turism – Meliá și Iberostar au venit atunci și acum au o mulțime de hoteluri mari în care aduc turiști din Europa.
Două zile în Varadero, Cuba
Am coborât din autobuz pe la mijlocul peninsulei și am plecat să-mi găsesc gazda. În ultimele luni avusesem cazări bune, dar în Varadero n-am nimerit foarte bine. Cameră simplă, modestă, dar cu aer învechit, iar în jur zburătăceau o droaie de țânțari.
Cazarea la „casa particular” are prețuri decente în Cuba, dar în Varadero totul e la preț dublu și condițiile sunt mai proaste. La Meliá sau alte hoteluri mari, cazarea costă și mai mult.
Am făcut check-in-ul și am plecat să văd plaja. Peninsula Hicacos e lungă și îngustă, are cam un kilometru sau mai puțin în lățime, așa că nu poți sta foarte departe de plajă, oriunde ai fi. Plajă cu nisip alb, ape turcoaz și nu foarte mulți oameni pe nisip – ideal dacă nu-ți place înghesuiala.
N-am văzut foarte mulți oameni în apă și nici eu nu m-am bălăcit prea mult. Apa era cam rece și erau curenți și valuri care te trăgeau în toate părțile. Marea nu e foarte adâncă la mal, trebuie să mergi ceva ca să ajungi la o adâncime mai bună pentru înotat.
Am mers vreo doi kilometri pe plajă și mi-am zis „hai să cumpăr un repelent de țânțari”, mă gândeam cu groază la înaripatele care mă așteptau.
Am găsit un centru comercial micuț și m-am pus pe întrebat, dar zici că pornisem în căutarea lui El Dorado. Nu avea nimeni nimic împotriva țânțarilor, avuseseră cândva… cine știe în ce an. Acum aplicau metoda bătutului din palme, cum mi-a demonstrat un angajat dintr-un magazin.
M-am oprit într-un bar să îmi iau o cafea. Aveau cafea, dar nu cu lapte. Am cerut un Mojito. Nu aveau Mojito, dar aveau Piña Colada. A doua zi am luat-o de la capăt în alt local, dar în sens invers: am cerut Piña Colada, dar nu aveau decât Mojito. #Cuba
A doua zi aveam multe call-uri la job, dar când am pornit telefonul, internet zero. M-am agitat un sfert de oră disperată și nu știam ce să fac, unde să mă duc pentru internet? În Varadero cafenelele sau restaurantele nu au Wi-Fi, dar hotelurile mari au.
La câțiva kilometri de mine era un Meliá, așa că am plecat pe jos într-acolo, tot butonând după internet. La un moment dat și-a revenit și netul de pe telefon, dar eram deja aproape de Meliá.
La recepție mi-au explicat că Wi-Fi-ul e pentru clienți, dar că pot cumpăra o cartelă. Nu prea am înțeles de unde. Am comandat un cappuccino la bar, am plecat să cumpăr cartela, n-am găsit, m-am întors. Până la urmă am primit cafeaua cadou, nu cred că vindeau nimic acolo, era all-inclusive.
Hotel mare, în care te poți crede ușor undeva în altă parte a lumii, pentru că după ce ieși de acolo te lovești iar de ciudățeniile țării. Oamenii sunt drăguți, găsești și mâncare bună (dar nu la magazin), dar dacă te aștepți să fie totul ca în alte țări, rămâi dezamăgit.
Am intrat într-un magazin cu produse importate și a trebuit să-mi las rucsăcelul undeva la intrare. OK, am mai întâlnit asta în America de Sud, se tem să nu le furi șampoanele valoroase sau alte produse care pentru tine nu înseamnă nimic.
Dar în magazinul din Varadero a fost ca într-un coșmar comunist: rafturi întregi pline cu același produs peste tot, ca să umple spațiul, conserve în loc de mâncare mai bună, plin de sticle cu alcool, dar nici măcar o ciocolată, niște Oreo sau ceva să ai o mică provizie la tine, să nu trebuiască să te duci mereu la restaurant.
Căutam dischete demachiante, căci le aruncasem pentru memorabilul zbor Bogotá – Havana, dar până la urmă a trebuit să mă mulțumesc cu niște șervețele umede pentru bebeluși.
Ceva pentru țânțari? Hah!
Când m-am dus să mă interesez de autobuzul pentru Trinidad, am aflat că nu circula vinerea, când aveam programată plecarea, ci joia, și m-am bucurat!
Puteam să plec cu o zi mai devreme și să sper la locuri mai interesante de explorat (și Trinidad chiar a fost interesant, e foarte drăguț!).
Airbnb Varadero
Am stat într-un Airbnb, dar nu a fost o experiență grozavă.
🗺️ Ce am vizitat în Cuba
📍 Probleme Cuba: de la Bogotá la Havana cu peripeții – zbor anulat și aventuri
📍 Havana cea frumoasă și tristă – capitală vibrantă și surprinzătoare
📍 Trinidad, o mică splendoare colonială – muzică, străzi vechi și cocktailuri
📍 Viața la țară în Viñales – ferme, apusuri și peisaje
📍 Cuba, bugetul unei călătorii acolo – traseu și cheltuieli pentru două săptămâni
Niciun comentariu