În Van, prin estul Anatoliei

Am petrecut weekendul în Van, în estul Anatoliei, pe malul celui mai mare lac din Turcia, într-un teritoriu cu istorie urartu și creștină, cu peisaje splendide și pisici albe cu un ochi albastru și unul verde.

Castelul din Van

Van e destul de departe de Antalya, așa că am venit aici de vineri, cu avionul (aproape două ore) și imediat ce m-am cazat la hotel m-am interesat cum ajunge la Castelul din Van. Stația de dolmuș era chiar lângă hotel așa că în câteva minute eram acolo.

Castelul din Van e o fortificație de pe vremea Regatului Urartu (strămoșii armenilor) și e imens, are aproape 2 kilometri lungime. Vineri am vizitat partea din spate, unde scările șerpuiesc până pe la mijlocul fortificației după care, brusc, se termină și nu mai ai unde avansa pentru că urmează un gol. Nu am apucat să explorez terenul pârjolit de soare de la baza castelului, unde sunt mai multe ruine otomane printre care te poți plimba, dar m-am ambiționat prostește să ajung și în partea cealaltă a castelului, însă după vreo 30 de minute am renunțat, deja se întunecase.

Duminică am vizitat și restul fortificațiilor, dar cel mai bine e să îl vizitezi după masa și să vezi cum apune soarele dincolo de lacul Van.

Lucruri utile: intrarea este liberă. Din centrul orașului poți ajunge la Castelul din Van cu un dolmuș (cel care merge la Kale), biletul e 2.5 lire. Dolmușul e un maxi-taxi cu o rută prestabilită, dar fără un program anume, pleacă când sunt destul pasageri, oprește unde vrei tu pe traseu și ia oameni de oriunde de pe traseu, motiv pentru care șoferul claxonează în zonele aglomerate, ca să își anunțe prezența.

Insula Akdamar și Catedrala Sfintei Cruci

N-am mai văzut biserici armenești de prin 2014, când am fost în Caucaz, așa că n-aș fi ratat o vizită la cea mai cunoscută atracție turistică din Van – Insula Akdamar, în mijlocul unui peisaj fabulos, cu munți profilându-se la orizont și înconjurată de marele lac Van.

Voiam neapărat să ajung acolo, așa că m-am interesat la recepția hotelului cum pot ajunge la Gevaş, un oraș la 40 kilometri de Van, de unde pleacă bărcile spre insulă. M-am dus la otogar cu un dolmuș și nici n-am apucat să intru în autogară că m-a luat în primire un șofer de autocar care știa ceva engleză: în câteva minute rezolvasem, i-am dat 20 de lire și am plecat cu autocarul. Fără bilet, era doar un aranjament cu șoferii care oricum treceau pe acolo și m-au lăsat și pe mine exact lângă pontonul de la care plecau bărcile spre insulă. Îmi făcusem griji degeaba că n-o să găsesc o barcă, erau mai multe și circulă din 30 în 30 de minute până la 6 seara, iar una dintre ele tocmai se pregătea să plece spre insulă. Biletul a costat 20 de lire.

Catedrala medievală, acum muzeu (bilet de intrare 30 de lire), e foarte frumoasă, cu basoreliefuri pe toate zidurile, dar insula este mică – în afară de catedrală și o cafenea, nu este nimic altceva acolo. Voiam să fac o poză din vârful stâncilor – e priveliștea cea mai cunoscută a insulei, dar zona e înconjurată de un gard și nu e nicio cale de acces amenajată până sus. Până la urmă am găsit o ușă în gard și m-am strecurat pe acolo, apoi m-am urcat pe stânci până m-a zărit paznicul de la catedrală și a început să țipe. Serios, atâta gălăgie pentru niște poze…

Pe partea cealaltă a insulei este un alt ponton pentru bărcile care fac legătura cu Gevaș, așa că am luat o barcă de acolo. Drumul e mai lung și ai senzația că ești pe mare, e foarte frumos.

Gevaș

În trecere prin Gevaș am dat peste alte urme armenești: un cimitir și o capelă. Am oprit un dolmuș și m-am întors în Van, altceva nu e de văzut în Gevaș.

Poarta Meher

Poarta Meher, de pe vremea Regatului Urartu, e sculptată în piatră în stâncile de lângă oraș și are înscrise numele a 79 de zeități și ofrandele care se făceau pentru fiecare în parte. De la otogar am făcut vreo 20 de minute până acolo, printr-un cartier mărginaș cu copii care se jucau în stradă și se uitau curioși la străina care își băga nasul pe la ei.

Pisicile din Van

Van e faimos pentru pisicile sale cu blană albă și ochi colorați – unul albastru și unul verde, cărora le place să înoate. Sunt două locuri în care poți vedea pisicile, unul e pe la marginea orașului, dar cel la care am fost eu e în apropiere de Castelul din Van, în curte cu un mare magazin de bijuterii. Dacă vrei să intri în camerele cu pisici cumperi un pliculeț de mâncare cu 10 lire și stai cu ele cât poftești. Eu m-am pozat cu Olia, marele alb – Olia nu lasă nicio pisică să șadă pe buturuga lui, dar în cazul meu a făcut o excepție 😃

Lucruri utile

Am stat la Hotel Dosco, în centrul orașului. De la aeroport poți ajunge în centru cu un autobuz, biletul costă 4 lire. La plecare am luat un dolmuș care m-a lăsat la vreo 10 minute de mers pe jos de aeroport.

În Van la mare preț sunt frigăruile – o masă de prânz cu frigărui costă între 15 și 25 de lire și vine la pachet cu tot felul de salate și pâine proaspătă și bună. Dulciurile nu trebuie ratate: halka tatlisi cu pastă de fistic e ceva demențial, am mai luat niște gogoșele și absolut tot ce am cumpărat a fost delicios și destul de ieftin.

Alte locuri din împrejurimi

Castelul Hoşap, Castelul Zernek, Castelul Yoncatepe, Cascada Muradiye, Moscheea Ulu, Peștera Kızlar, Necropola Altıntepe, Dilkaya Huyuk, Lacul Erçek, Insula Adır, Muntele Nemrut și Muntele Ararat. În Van nu există nicio plajă în oraș (țărmul e mâlos și miroase urât) – cea mai apropiată plajă e la 20 de kilometri, în Edremit.