Valea Wakhan e locul în care reapare viața în toate formele ei: copaci și flori, oameni și câmpuri, râul Panj și satele răsfirate de-a lungul lui. După peisajele izolate și aride din estul Tadjikistanului, Wakhan arată ca raiul pe pământ, un paradis între Afganistan și Tadjikistan.
Zong
Am stat în Zong, un mic sat la câțiva kilometri de Langar, opțiunea mai populară pentru o ședere în zonă. Mă bucur că am stat în Zong, sunt câteva locuri acolo care sunt mai greu de vizitat din Langar, care e mai departe.
Am ajuns în Zong seara și ne-am cazat după cină. Homestay-ul era plin cu turiști, seara s-a întrerupt curentul vreo oră și am făcut duș cu lanterna de la telefon.
A doua zi aveam o drumeție de o zi în program, dar eram frântă după ce urcasem în ziua aceea pe Panorama Ridge la 4777 metri, așa că am spus pas și mi-am propus o zi mai relaxantă. Până la urmă tot la o drumeție am ajuns, dar o variantă mai ușoară, de câteva ore.
Dimineața am ieșit să mă plimb prin sat și am fost surprinsă cât de frumos era totul: o alee lungă mărginită de copaci, râul Panj pe malul căruia am pierdut vremea jumătate de oră, cu ochii pe malul afgan, să văd dacă zăresc ceva.
Pe drum, un localnic cu un copil a intrat în vorbă într-un amestec de rusă și semne. A fost prima întâlnire cu stilul prietenos al localnicilor, curioși să te cunoască și să afle mai multe despre tine și vizita ta la ei în sat.
La sfârșit de august am găsit populația din Valea Wakhan la câmp, cultivau sorg și grâu (din ce mi-am putut da seama), tăiau paiele cu mașina de tuns iarba și le legau manual. M-am băgat într-un câmp să fac poze și niște femei la prășit mi-au făcut semn cu mâna a „Hello!”.
Gândul că ai putea fi în pericol acolo, printre astfel de oameni, a dispărut cu totul din mintea mea. Eram întâmpinată cu zâmbete și bunăvoință într-o țară îndepărtată, a cărei limbă nici măcar nu o vorbeam.
Citește și: Dușanbe, grandomanie în stil tadjic
Fortăreața Abrashim Qala
Zărisem pe maps.me Fortăreața Abrashim Qala, la mică distanță de sat, sus pe niște stânci. Părea un traseu lejer și am luat-o într-acolo.
Fortăreața nu apare pe Google Maps și nu există un traseu marcat până la ea, dar te ghidează aplicația maps.me. Atenție, la un moment dat traseul se bifurcă:
– Traseul corect te duce până la fortăreață și poți urca până în vârf.
– Traseul secundar te duce până aproape de fortăreață, de unde o poți vedea foarte bine, dar nu poți urca sus din cauza unei văi ca un canion.
Am luat-o pe traseul greșit, bineînțeles, dar cred că a fost mai interesant decât cel corect: am trecut printr-un sat, pe lângă locuințe cocoțate pe stânci. La un moment dat nu mai știam pe unde să o iau și niște copii dintr-o curte m-au strigat și mi-au arătat drumul corect.
La final am ajuns pe o stâncă plată și am zărit fortăreața, care se distinge mai greu de jos, zidurile sunt din piatră și se confundă ușor cu formele naturale ale stâncilor.
Dar ce e senzațional pe traseul ăsta e priveliștea asupra văii Wakhan. E superb! Urci tot mai sus și vezi toată valea până departe; doar pentru asta și merită să mergi acolo.
Fortăreața Abrashim Qala (Cetatea Mătăsii) a fost construită în perioada medievală timpurie, de triburile locale sau liderii regionali care controlau rutele comerciale din Coridorul Wakhan, pentru a asigura securitatea caravanelor care transportau mărfuri pe acolo.
Cetatea a fost construită cu piatră locală și cărămidă de lut și a fost ridicată pe vârful unei coline, oferind o vedere panoramică asupra zonei înconjurătoare, inclusiv asupra râului Panj și a Coridorului Wakhan.
Citește și: Muntele Suleiman din Osh
Oreo-sharing cu fetițele tadjice
La urcarea spre fortăreață pusesem ochii pe o bancă într-un loc cu vedere frumoasă și la întoarcere m-am oprit acolo. Mai erau trei fetițe tadjice și ceva mai departe era mama lor.
După mini drumeția aceea îmi era foame și sete și nu aveam decât niște biscuiți la mine. Am scos o cutie de Oreo și am împărțit-o cu cele trei fetițe. S-au maimuțărit pentru mine cu acrobații pe bancă și s-au cocoțat în copac de câteva ori, ca să-mi arate ce știu să facă.
Când am coborât de acolo, m-au luat în primire alți copii care voiau să știe cum mă cheamă – se descurcau destul de bine în engleză, spre deosebire de adulții din sat.
Citește și: Cvas și relaxare în prietenosul Bișkek
La câmp cu o familie tadjică
Nu cred că am spus destul de des cât de prietenoși sunt tadjicii din Pamir. În Zong, Valea Wakhan, am trecut printr-un câmp și o familie a vrut să le fac poze, au mai chemat un vecin cu care am încercat să vorbesc, el în rusă, eu în engleză.
M-au întrebat dacă vreau ceai, am zis da mai mult din politețe. Una dintre femei a spălat o cupă (se folosesc niște cești fără mânere), au scos un borcan cu unt și una din pâinile lor frumoase – practic ce luaseră de mâncare pentru ei, la câmp.
Măgarul familiei a făcut ceva gălăgie și am râs cu toții, întrebările despre țara din care sunt și-au făcut loc și ele (Letonia?), ceaiul cu lapte era sărat, pâinea cu unt foarte bună.
M-a impresionat să văd cât de generoși sunt cu mine, o străină – a fost unul din momentele prețioase dintr-o călătorie, ceva ce o să-mi amintesc și peste ani.
Citește și: Fortărețele din Republica Karakalpakstan, Uzbekistan
Valea verde din Zong
În cealaltă parte a satului Zong, spre Langar, e o pășune verde cu ochiuri de apă, aproape de râul Panj. Câțiva copii din sat erau acolo și se bălăceau într-o parte mai liniștită a râului.
Am petrecut sfârșitul de zi acolo, cu o priveliște superbă în fața ochilor. Într-o parte era Afganistanul, dar în acea zonă nu am văzut soldați tadjici patrulând, i-am întâlnit des de-a lungul graniței, după Zong, patrulând în grupuri de patru.
Citește și: Orizonturi nisipoase în Buhara
Cum ajungi în Zong
Am stat la Sash Homestay în Zong prima noapte, iar în a doua ne-am mutat în Langar, ca să fim împreună cu celălalt grup care făcea același tur ca și noi. Pe traseu s-au legat prietenii între diverse grupuri, așa că ne bucuram când ne întâlneam în unele locuri.
În Langar am stat la Mischa Guesthouse, o pensiune mai mică, dar primitoare. Mâncarea a fost bună peste tot.
Dacă ajungeți pe acolo, recomand să vă plimbați prin sat și să-i cunoașteți pe localnici – turiștii care ajung în satele Zong sau Langar nu prea ies din homestay ca să vorbească cu tadjicii. Întâlnirile cu localnicii sunt un prilej special de a înțelege mai bine cultura locului și ospitalitatea lor.
Citește și: Accident de mașină în Tașkent + traumatism cranio-cerebral + a treia săptămână de spitalizare în Uzbekistan
Cum am călătorit în Pamir
Am călătorit cu Visit Alay, au multe grupuri Osh – Dușanbe sau Dușanbe – Osh la intervale frecvente, excursia se poate face în 9 sau 7 zile, eu am avut 9 zile, cu câteva opriri suplimentare pe drum.
Toată seria Pamir Highway
Pamir Highway: 9 zile pe cel mai epic drum din lume
Două luni prin Asia Centrală. Buget și lucruri utile
Pamir, ziua 1: Vârful Lenin, Lacul Tulpar și cazare la iurtă
Pamir, ziua 2: trecerea graniței în Tadjikistan, Karakul și Murghab
Pamir, ziua 3: tadjicii prietenoși din Alichur
Pamir, ziua 4: drumeție la 4777 metri pe Panorama Ridge
Pamir, ziua 5: Valea Wakhan și satul Zong
Pamir, ziua 6: castele, temple și sosirea în Khorog
Pamir, ziua 7: drumeție în Valea Jizeu
Pamir, zilele 8 & 9: afganii de la Afghan Bazaar
