Una din cele mai frumoase regiuni din China e Valea Râului Li: o zona cu peisaje carstice, cu munți ca niște căpățâni care se ițesc de peste tot în jurul tău și un râu pe care te poți plimba cu barca. Inițial mă gândeam să îmi stabilesc baza în Guilin, capitala regiunii, dar mi-am dat seama că cel mai bine e să aleg unul din cele două orașe care sunt în centrul peisajelor: Yangshuo sau Xingping.
De la Chengdu la Yangshuo
De la Chengdu la Yangshuo circulă un tren de mare viteză, am făcut vreo 5 ore până acolo, singura confuzie e că gara Yangshuo nu este de fapt în Yangshuo, ci deservește două orașe din apropiere, Yangshuo și Xingping, aflate la câțiva kilometri distanță. Din gară am luat un autobuz încă o oră până în Yangshuo (20 yuani), autobuzul m-a lăsat în autogara din Yangshuo, la vreo 3 kilometri de centrul orașului.
Yangshuo
Yangshuo e un oraș măricel, cu un centru vechi cu străzi pietonale și sute de magazine care vând marfă la suprapreț – bănuiesc că o parte din marfă era din India, am recunoscut stilul. După ce m-am cazat pe una din străduțele alea alambicate și am cumpărat un tur pentru a doua zi, să văd răsăritul pe valea râului Li (100 yuani), m-am dus până pe malul apei: era aproape seară, peisajele erau minunate și brusc a început să plouă. M-am temut că o să prind numai ploaie în sudul Chinei, prognoza meteo asta anunța, dar în afară de câteva ploi scurte am avut noroc cu vremea.
Răsăritul de pe muntele Xianggong
Când mi-am cumpărat turul am înțeles greșit că urma să fie o plimbare cu barca pe râu. De fapt urma să văd răsăritul din vârful muntelui Xianggong. M-am trezit pe la 4 dimineața, la 4.30 am plecat mai multe persoane cu un microbuz timp de o oră pe niște drumuri cam de țară, până am ajuns la acest munte, care se vizitează cu bilet de intrare.
Era multă lume, iar până sus trebuie să urci o grămadă de trepte mai mult pe întuneric, trebuie să ai grijă să nu aluneci. Sus e o platformă nu foarte mare care deja era extrem de aglomerată: toată lumea voia să fie cât mai aproape de balustradă, să vadă când răsare soarele. Mi-am amintit de vizita la Burj Khalifa, și acolo fusese la fel și unii fotografi își blocaseră un loc pentru trepiede și nu se mai clinteau de acolo, să poți vedea și tu ceva.
În prima fază era foarte întuneric și nu puteai vedea nimic, după care a început să apară o dâră de lumină și a apărut și ceața care plutea printre vârfurile munților. Ce să zic, a fost frumos, dar când e înghesuială cam dispare farmecul momentului.
Urcasem pe munte cu mai multe persoane din grupul meu, unii străini, alții chinezi, însă înainte de a ne urca pe munte șoferul chinez ne-a dat instrucțiuni doar în chineză și nu știam cât pot sta pe munte, când trebuie să ne întoarcem etc. Pe la 7 și ceva dimineața soarele răsărise deja, dar era foarte multă ceață și nu se mai vedea nimic. Mă tot uitam după un cuplu care fusese cu mine în grup, când i-am văzut că pleacă m-am luat după ei. Jos am constatat că eram ultima din grup, ceilalți îmi făceau semne nerăbdătoare să vin la mașină.
Croazieră pe Valea Râului Li
Pe la 8 dimineața eram înapoi în Yangshuo: ziua de abia începuse, dar tot voiam să mă plimb cu barca pe râu și nu îmi era clar unde sunt bărcile de bambus. După un mic dejun la McDonalds m-am învârtit prin zonă pe la dock ferry fără să găsesc nicio barcă, dar am dat peste o doamnă care le făcea reclamă. Am plecat cu ea și am mers spre capătul orașului unde m-a dat pe mâna altor angajați, am plătit biletul și o altă angajată m-a plasat unui barcagiu.
Bărcile sunt din bambus și pot plimba câteva persoane, eu am fost singură cu barcagiul meu chinez care și-a luat în serios rolul de ghid, deși nu prea știa engleză: îmi tot arăta formațiuni carstice care semănau ba cu un om care doarme, ba cu un deget. Croazierele cu barca durează în jur de 40 de minute – eu am plătit 150 de yuani, dar cred că dacă le cumperi direct de la ghișeu și nu prin intermediari e mai ieftin.
Xingping
Era doar ora 10 și mă tot gândeam ce să mai fac: până la urmă m-am hotărât să merg și în Xingping, un alt oraș mai micuț pe valea râului Li, faimos pentru o priveliște care apare pe bancnota de 20 yuani. Am luat autobuzul (10 yuani) care te lasă aproape de centrul din Xingping. Multă lume și acolo, iar pe malul râului, de unde se vede priveliștea de pe bancnota de 20 de yuani, toată lumea făcea poze cu bancnota și cu muntele real din fața lor. Și în Xingping erau croaziere (60 de yuani), dar era mai aglomerat decât în Yangshuo.
Am preferat să urc pe muntele Laozhai, nu foarte înalt – e un traseu ușor care duce până în vârf, de unde poți admira peisajele. Am început să urc, mai erau 1-2 persoane pe traseu, dar pe la mijlocul traseului a început să plouă torențial. M-am gândit o clipă să renunț: traseul devenise alunecos și încă mai aveam de urcat, plus că deja eram udă leoarcă, deși aveam o pelerină de ploaie la mine.
În cele din urmă nu m-am mai întors: și la coborâre mi-ar fi fost greu cu atâta apa care șiroia peste tot. Aproape de vârf m-am întâlnit cu niște puști care se adăpostiseră de ploaie: era o porțiune pe care urcai pe scări de metal și erau câteva anunțuri panicarde despre cât de periculoasă e porțiunea aia (nu e). Până am ajuns sus s-a oprit și ploaia: victorie! În vârf am găsit un pavilion, iar de jur împrejur se vedeau munții și platourile verzi de pe malul râului: fantastic, merită să faci traseul, chiar și pe ploaie!
Yangshuo
După masa m-am întors în Yangshuo: de oriunde ai fi în oraș se văd munții verzi, sunt mulți turiști, multe magazine care vând dulciuri specifice regiunii, dar și multe fructe necunoscute mie – am încercat pentru prima dată durian copt, dar nu mi-a spus nimic gustul lui, a fost dulceag și cam fad; jackfruit e bunuț ca gust, dar nimic wow, în schimb sucul de nucă de cocos a fost foarte bun. Dacă vreți să faceți cumpărături (haine, suveniruri) vă recomand mai degrabă orașele mai mari, ca Beijing, în Yangshuo totul era la suprapreț.
