Înainte de a pleca în vacanță cu mama am avut destule temeri vizavi de călătoria asta. Relațiile dintre oameni nu sunt niciodată perfecte și parcă tocmai cu cei care te-au crescut ai mai multe diferende decât cu ceilalți. Nu mai știu exact de ce anume mă temeam, dar acum, după ce vacanța noastră a luat sfârșit, după ce ne-am plimbat împreună 9 zile prin Franța, după ce ne-am certat și împăcat de câteva ori, m-am enervat cu sau fără motiv și am învățat să am mai multă răbdare cu alții nu pot să spun decât că această vacanță a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut anul ăsta pentru mama. Și poate chiar în ultimii 5 ani…
Nu știu cum sunt părinții voștri, dar pentru mama asta a fost prima călătorie în străinătate și, deși locuiește într-un oraș, are studii superioare și e destul de informată / citită, majoritatea lucrurilor întâlnite în vacanță au fost o premieră pentru ea și cred că uneori, mai ales la început, a fost ceva mai speriată decât mi-am dat eu seama. Totul era nou și relativ complicat: validarea unui bilet la metrou (de găsit drumul în labirintul metroului de la Paris nici nu se punea problema…), găsirea camerei noastre în hotel, folosirea diverselor recipiente cu săpun lichid, ș.a.m.d. De multe ori eram un pic siderată că “asta” sau “aia” ar fi ceva complicat pentru oricine, dacă pentru mine nu era.
Experiența și vârsta își spun cuvântul și când vine vorba de rezistența fizică. „Mergi prea repede” (să mergi încet când ești obișnuit să faci pasul mare e mai greu decât pare la prima vedere…), „Am obosit„. De multe ori o conduceam la hotel, mai stăteam și eu puțin și o lăsam acolo să se odihnească, după care plecam să mai dau o tură pentru că era prea devreme pentru mine și nu mă simțeam obosită deloc.
Pentru că atâtea lucruri erau noi și necunoscute luarea deciziilor cădea exclusiv în sarcina mea. Eu hotăram pe unde să o luăm, ce să vedem, ce să mănânce și ea. Spre finalul vacanței am avut un moment în care nu am mai suportat presiunea de a decide singură absolut totul: eram în metroul din Paris, mă simțeam rău (încă mai sunt răcită de atunci) și nu găseam drumul către nu știu ce linie de legătură, am luat-o în toate direcțiile și nu găseam decât niște stații RER. Îmi venea să mă opresc pe prima bancă, să mă așez și să nu mai fac nimic. Să stau acolo și să se ocupe altcineva de problema aia. Eu aveam să stau. Atât.
Da, am fost de multe ori neînțelegătoare și dură. Nu sunt obișnuită să am grijă de altcineva, să merg încet, să ascult de 10 ori aceeași chestie, să repet un lucru cu infinită răbdare. Nu am copii, dar am început să am o idee despre cum este să ai, pentru că deși am fost în vacanță cu mama mea, rolurile s-au inversat între timp. Pentru că numai un copil ar cheltui, cu câteva ore înainte de plecarea noastră din Paris, jumătate din banii care ne mai rămăseseră pentru mâncare pe magneți cu turnul Eiffel și lumânări. Adultul, adică eu, a fost șocat și s-a enervat îngrozitor, cum, ai dat atâția bani pe niște lumânări de la Sacré-Cœur când știai că trebuie să mai cumpărăm și mâncare?!? În cele din urmă ne-am descurcat și așa, chit că ajunsă acasă nu i-a mai plăcut deloc de magnetul cu pricina…
Și totuși, uitându-mă acum la fotografiile din vacanță nu mai observ decât ce bine și frumos a fost. Cât de mult mi-a plăcut la castele sau la Saint-Malo, ce mult ne-am plimbat și câte fotografii am făcut în călătoria asta! Și ce dacă a plouat aproape mereu cât am fost la Paris, că ne-am mai ciondănit și că, nah, nu suntem oameni perfecți cu relații și vacanțe perfecte. În caz că există cineva care a atins perfecțiunea asta…
Pe final nu pot să vă spun decât că, dacă nici părinții voștri nu au călătorit pe nicăieri și își doresc să o facă, mergeți cu ei în vacanță! Mergeți cât nu e prea târziu, cât mai sunt în putere să viziteze și să se bucure de ceva, cât le mai puteți face o surpriză. Aveți răbdare cu ei, fiți înțelegători, oferiți-le niște experiențe noi (mamei i-a plăcut la nebunie mâncarea de la un restaurant asiatic de lângă hotel, cel libanez n-a impresionat-o prea tare), lăsați-i să-și cumpere magneți Made in China și zeci de vederi pentru toate cunoștințele și rubedeniile (mama mi-a trimis chiar și mie o vedere, deși eram împreună acolo 😊) și nu îi obosiți foarte tare. Se vor bucura foarte mult, o să vedeți, și-o să vă bucurați și voi de bucuria lor copilărească.
Superbe poze si ai mare dreptate in tot ce ai scris. Ma bucur sa o vad si pe mama ta 🙂
Am cam blurat-o in poze, m-am gandit sa nu o expun si pe ea….
Frumos articol. Cu ai mei n-am apucat sa merg in vacanta ca adult, dar am tot mers cu socrii si inteleg foarte bine ce vrei sa spui 🙂 Astept seria de articole, atunci cind vei apuca. Imi place si ce eleganta esti in poze.
Chapeau!:)
Ai perfecta dreptate ! Am trait aceleasi sentimente in vacanta in strainatate cu mama mea. Cu siguranta, au fost unele dintre cele mai fericite zile pentru amandoua . Sper ca – va urma .
Da, poate o sa repet si eu experienta – dar ceva mai scurt si mai putin obositor (pentru ea) 🙂
parca citeam povestea primei vacante cu mama :)))) intre timp a mai acumulat ceva experienta, dar da..in continuare luam pauze mici si dese. Ma bucur ca pot sa ii aduc zambetul pe chip, si deja ii planuiesc vacanta pentru anul viitor. Probabil Turcia….
Imi vine sa rad si acum…prima poza pe care mi-a facut-o ea, folosind tot un dslr….a fost ..:)))) fara cap…razand mi-a spus ca "este ce mai frumoasa poza, ce ma tot agit asa…"
Vacante frumoase impreuna cu mama ta!
Ha ha 😀 Mie mi-a "taiat" doar picioarele 🙂
Sunt frumoase pozele…ai putea să te mai arăți din când în când :D. După cum s-a spus și mai sus, aștept și eu să începi să ne povestești.
Ai dreptate, o sa ma arat mai des 🙂
Îmi place zâmbetul tău mulțumit din imagini… și ținuta, dar mai ales povestea cu mama 😉
Multumesc 😛
Buna sa-ti fie inima , Anca !
Te rog mult , daca o sa ai timp , sa-mi recomanzi cateva itinerarii prin Franta , separat pentru Paris si separat pentru castele si nu numai ,ceea ce consideri ca este cel mai frumos cu toate ca toate sunt frumoase si interesante ,dar , repet,ceea ce te inspira pe tine ! Sarut mana si multumesc mult !
Hm, greu de facut recomandari, sunt si in functie de gustul fiecaruia.
Din Blois, unde am fost eu, poti vizita cu un autobuz turistic 3 castele din zona: Chambord (cel mai mare si mai frumos), Cheverny si Beauregard.
Din Tours se pot vizita: Chenonceau, Amboise, Villandry (astea sunt cele care m-au atras pe mine, castele sunt mult mai multe pe Valea Loarei…).
F frumoase poze:) si locuri minunate.Intra-adevar, este bine sa le oferim parintilor nostri o bucurie cat sunt inca langa noi.
Multumesc, Beatrice 🙂
Anca… ai facut un lucru minunat iar pentru mama ta banuiesc ca a fost calatoria vietii. Imi imgainez cat de fericita este si ce mandra este de tine!
Frumos is bine te-a crescut!
Cristina 🙂
cu experienta ori ba, pozele au iesit foarte bine. si daca as fi mama ta nu mi ar placea titlul :-p
Si eu sunt de parere ca un titlu de genul " Vacanta/calatorie cu mama " era mai potrivit …mie, cel putin, mi-ar fi placut mai mult 🙂
Felicitari, Anca, minunat sa faci asta pentru mama ta! Parca ma vad pe mine acum 2 ani cand le-am facut parintilor mei cadou o excursie, atat de tare ma innebuneau, dar cand vedeam uimirea si incantarea din privirea lor, la aproape orice, uitam instant. De atunci au mai fost si singuri si au prins gustul, dar tot cu "ghidul"(eu) lor vor sa mearga
Ha ha, si mama zice la fel, ca numai in mine are "incredere" 🙂 (ca ghid)
Absolut inpresionant! Sunt bucuroasa ca s-a intamplat sa-i faci asa o bucurie mamei tale. Superbe poze!
Draga mea, iti multumesc 😛
Fost si trait ca si tine si ne-am certat negresit de fiecare data… dar apoi totul a fost frumos. Dar cel mai tare lucru si sper ca-l pastrezi este vederea trimisa de mama ta desi era cu tine acolo… e cel mai frumos lucru 😀
Inca nu a ajuns 🙂 (vederea)
Cele mai emotionante randuri pe care le-am citit in ultima perioada! M-am tot gandit si eu la ideea unei calatorii cu parintii dar parca niciodata nu am fost asa de hotarat ca acum, dupa ce am citit articolul tau. Ne facem mari si uitam ce-au facut pentru noi, eventual ii mai vizitam la sfarsit de saptamana…
Și eu tot zic să o scot pe mama la un city-break. Nouă zile sunt totuși prea mult să stăm împreună 😛
Sa stii ca la fel ziceam si eu. dar a fost mai bine decat ma asteptam.
Sinteti doua frumoase!
felicitari pentru aceasta !parintii cer atit de putin dar merita foarte mult, ma bucur pentru voi ca ati reusit sa faceti asta impreuna!!:)