Cât costă o vacanță în Japonia

Vacanța în Japonia – toată lumea vrea să știe cât a costat 🙂 1400 de Euro, aici intrând totul, de la biletul de avion la cazare, mâncare, shopping, bilete de intrare la temple, transport, ș.a.m.d. ”Doar atât?!?” Am fost întrebată de mai multe ori… Da, doar atât, pentru că am călătorit pe cont propriu și mi-am făcut singură traseul.

Desigur că asta presupune din start mai multă bătaie de cap, multe căutări pe internet ca să găsești cea mai bună cazare, să stabilești ce vrei să vezi și în ce ordine și să îți stabilești un buget. În plus la fața locului ești tot pe cont propriu și există riscul să pățești ceva, să nu găsești ceva, să nu-ți placă ceva, dar eu zic că într-o țară cu un nivel de trai și organizare ca Japonia e simplu să te descurci și singur, însă eu zic asta de fiecare dată și multă lume nu mă crede.

Altfel, dacă nu vrei să îți bați capul cu detalii organizatorice poți merge printr-o agenție, dar prețul, din ce am văzut eu pe net, pornește cam de pe la 2500 Euro în sus pentru 2 săptămâni, fără taxe de aeroport, asigurare, mese (prânz și cină) și cheltuieli personale, acesta fiind prețul mai mic, pentru că am găsit și sejururi de la 3600 Euro în sus cu taxe de aeroport și toate mesele incluse. Dacă sunt și agenții cu pachete mai ieftine pentru Japonia, scuze, n-am răscolit tot internetul, m-aș mira totuși să existe ceva mai ieftin de 1400 Euro, cât am dat eu. Și da, eu n-am stat la hoteluri de 4 stele și nici n-am avut ghid pe acolo, așa că diferențele sunt explicabile.

Buget pentru Japonia

Pe scurt, cam așa arată bugetul meu pentru Japonia. Cam în fiecare seară îmi făceam monetarul și-mi notam pe ce am cheltuit bani, iar spre final, pentru că am observat că nu-mi aminteam exact fiecare cheltuială, îmi notam în telefon. De ce tot deranjul ăsta? Pentru că nu voiam să mă trezesc la mijlocul vacanței fără bani și pentru că dacă nu ești foarte atent te arunci cu ușurință la prea multe chestii inutile, pe principul “e vacanță, dacă nu acum atunci când?”. Așa că am stat și am scris, iar acum, acasă, am transcris într-un tabel:

Japonia, condiții de călătorie

Mă întreba un cititor mai devreme dacă e nevoie de viză pentru Japonia, așa că mă gândesc că nu strică încă un articol puțin mai tehnic despre subiectul ăsta. Nu, nu e nevoie de viză dacă mergeți în Japonia în scop turistic, pentru vizitarea rudelor și prietenilor, pentru participarea la manifestări științifice, conferințe sau seminarii. Dacă mergeți pentru a munci acolo veți avea nevoie de viză – mai multe detalii pe site-ul MAE.

Chiar și fără viză tot trebuie să treci prin niște ”proceduri” la aeroport: se completează un formular (înainte de verificarea pașapoartelor erau niște japoneze care se tot agitau pe lângă coada de oameni ca să ne completăm formularele astea) unde trebuie să treci orașele pe care le vei vizita și datele din pașaport, ți se iau amprentele degetelor arătătoare și ești fotografiat cu un aparat ca un muțunache caraghios. La vamă ești supus unui scurt interviu și am citit pe site-ul MAE (au scos o broșură utilă pentru călătoriile în Japonia pe care vă puteți arunca privirea) că dacă răspunzi contradictoriu la întrebările lor ți se poate refuza intrarea în țară.

Vameșul care m-a luat pe mine în primire s-a uitat prin bagaj și m-a întrebat ce orașe vizitez: a părut foarte interesat de faptul că merg la Osaka (”Do you have friends in Osaka? Are you travelling alone? You don’t know anybody there?), asta pentru că Osaka este capitala Yakuzei și, probabil, orice european care merge acolo e puțin suspect. Vameșul vorbea foarte bine engleza și nu părea că-și face treaba de mântuială, așa că nu le răspundeți în dorul lelii, dacă n-aveți chef să vă întoarceți acasă. Cam asta a fost tot, la plecarea din Japonia lucrurile au fost mult mai simple.

Biletul de avion

A costat 530 de Euro și l-am cumpărat în octombrie pentru luna august, deci foarte-foarte-în-avans. Nu știu dacă asta e cea mai bună abordare, dar eu asta am făcut și n-am regretat. Aeroflot s-a dovedit o companie foarte bună, păcat că stewardesele nu prea vorbesc limba engleză și că la capitolul „documentare de călătorie” opțiunile nu sunt foarte multe. Zborul Moscova-Tokyo durează 10 ore, timp în care se mănâncă de vrei 2-3 ori și se doarme pe apucate.

Cazare în Japonia

Am stat doar la hoteluri-capsulă despre am povestit deja pe larg în acest articol. Ca medie am plătit 20 Euro pe noapte, în unele locuri mai puțin, în altele mai mult (Osaka a fost cea mai scumpă, cu 25 Euro pe noapte). Altfel nu știu cât ar costa cazarea la un hotel de la 3 stele în sus, căutați și veți găsi ceva pentru bugetul fiecăruia.

Transportul

Biletele de autocar Tokyo-Kyoto și Osaka-Tokyo le-am cumpărat online de pe site-ul Willer, cam cu o lună înainte și au costat vreo 200 de lei fiecare. Primești pe email o chitanță, cu chitanța te prezinți la îmbarcare – Willer e o companie mare cu multe curse și tipuri de autocar / locuri, de la standard la extra-super-relax, cu mai mult spațiu pentru picioare ș.a.m.d. Sunt ok, dar drumul e lung.

Dacă vă permiteți investiți într-un Japan Rail Pass (preț de la 211 Euro pentru 7 zile, care vă asigură gratuități pe trenurile JR (dar nu pe toate, atenție!), altfel se poate și fără. De la Tokyo la Kyoto cu autocarul am făcut 10 ore noaptea, cu shinkansenul se fac vreo 3, dar și diferența de preț este semnificativă. Am luat shinkansenul doar o dată, pe distanța scurtă dintre Kyoto și Osaka, ca să văd cum e 🙂 În rest am călătorit cu trenul cu diverse companii, unele având trasee/gări și prețuri mai bune decât JR, așa că nu pot să spun că mi-a lipsit foarte mult Japan Rail Pass-ul.

Transportul local

Metroul a fost uneori mai scump decât cel regional, adică un bilet de tren până într-un orășel ca Uji, de lângă Kyoto, a costat mai puțin decât unul de metrou din Kyoto! Ca prețuri în Tokyo e mai avantajos să îți iei un 1-day-pass la 710 yen (aproximativ 23 de lei, valabil doar pe Tokyo Metro) sau unul de 1000 yen (33 de lei, valabil pe Tokyo Metro & Toei Subway), decât să plătești bilete individuale, cum am făcut eu; un bilet simplu costă de la 160 yen (5 lei) până la 300 de yen, în funcție de zonă.

În Kyoto metroul e mai scump, un bilet pornește de la 210 yen (7 lei) și ajunge la 340 yen (11 lei). Deși Kyoto e un oraș mai mic cu doar câteva linii de metrou, cred că am cheltuit mai mulți bani pe transport acolo ca să ajung de la un templu la altul și înapoi la hotel.

Biletele se cumpără de la automate care au și meniu în engleză, iar dacă nu știi în ce zonă o să te învârți regula pe care am folosit-o eu a fost să cumpăr cel mai ieftin bilet, iar la ieșire, când trebuia să verific din nou biletul și țipa aparatul că n-am plătit destul, achitam diferența la un ghișeu unde e tot timpul un angajat care cam asta face, încasează diferența și dă indicații.

Banii

Înainte de a pleca în Japonia am schimbat o parte din bani în USD, restul i-am scos de pe card acolo. Bancomatele lor în general nu sunt compatibile cu cardurile europene, am găsit puține bancomate de la care să pot scoate bani de pe card: la aeroport, într-un mall. E de preferat să ai cash la tine, ca să nu ai surprize că nu poți plăti cu cardul (eu am avut, în prima zi în Tokyo).

Limba engleză

În trenuri, autobuze, gări sunt peste tot semne în limba engleză, iar la difuzor au indicații în limba engleză. TOT TIMPUL, PESTE TOT! Asta pentru că în rest, la japonezul de pe stradă, e puțin probabil să găsești înțelegere, pentru că pur și simplu lumea nu prea vorbește engleza acolo.

Am avut experiențe amestecate, cu o doamnă mai în vârstă care știa bine engleză și tineri de liceu care se uitau cu privirea goală la mine și nu înțelegeau absolut nici un cuvânt. Unii funcționari, de exemplu cei din gări, s-ar putea să știe măcar numerele, ca să te îndrume la peronul corect, alții au planșe gata tipărite pentru astfel de situații nedorite în care un străin întreabă ceva în engleză.

Mai mult chiar, în cazul în care știu engleză le este greu să o înțeleagă pentru că în japoneză unele sunete nu există – mi s-a întâmplat să mi se ceară să scriu ceea ce spuneam. Vă puteți însă baza 100% pe un lucru: orice ați întreba, pe oricine, oricând, în orice limbă, vi se va răspunde cu maximă politețe și multe-multe zâmbete 😊

Mâncarea japoneză

Un meniu cu sushi la un restaurant a costat 1500 yen (50 de lei), o baghetă franțuzească de pâine 264 yen (8 lei), o supă la cutie într-un mall 380 yen (13 lei), o cafea rece 198 yen (7 lei), o sticlă de apă la 0.5 litri 100 de yen (3.4 lei). Am scris un articol separat despre mâncăruri, dar ca să vă faceți o idee cam astea erau prețurile, care nu mi se par deloc exagerate în comparație cu ce am văzut prin unele țări din Europa de Vest.

O cutie de sushi costa de la 700 de yen până la 2500/3000 yen cele mai scumpe, dar în general cu 1000 yen (33 de lei) îți puteai lua ceva foarte bun și proaspăt. Ce era într-adevăr scump erau fructele și unele legume de import, par example un pepene mic roșu de vreo 4 kile costa la magazin echivalentul a 60 de lei, iar o cutie cu un strugure în el „doar” 800 de yen (27 de lei). Roșiile la fel, erau scumpe, și tot ce noi cumpărăm pe nimica toată din piețele noastre acolo costa bani grei. E de înțeles de ce peștele era cel mai ieftin, că era produs local.