Vacanță în Israel. Buget, impresii și lucruri utile

M-am întors ieri din vacanța de opt zile prin Israel (nouă, dacă e să pun la socoteală și dimineața plecării). M-am plimbat prin: Tel Aviv, Haifa, Akko, Nazareth, Ierusalim, Marea Moartă și Bethlehem (în Palestina). Cheltuielile logistice (transport, cazare) au fost de 325 Euro, la care se adaugă numaiștiucât pentru mâncare și un shopping modest.

Vacanță în Israel: bugetul

Prețuri

Sunt mari, la nivelul Europei de Vest, cu excepția Palestinei – acolo totul era la jumătate de preț sau mai puțin. Transportul în comun nu mi s-a părut așa de scump, în schimb mâncarea, cazarea – da. De exemplu, o banală shaorma costă vreo 38 NIS (aproximativ 10 Euro), o înghețată costă între 12 și 18 NIS (3-5 Euro), un fresh de portocale 10-20 NIS (2.5 – 5 Euro). Asta doar street food, că la restaurant n-am îndrăznit. Humus se găsește peste tot în zeci de variante, am mâncat atâta humus în vacanța asta că dacă mai văd așa ceva în următoarele șase luni, zău că vomit.

Cazare

Am stat numai la hosteluri, o noapte în Tel Aviv, trei nopți în Haifa și trei în Ierusalim, peste tot în locuri centrale, iar în Tel Aviv și Haifa am avut și micul dejun inclus. M-am cam săturat de hosteluri, dar sunt ieftine și aspectul ăsta a primat. Dintre toate, recomand hostelul din Haifa – Al Yakhour Hostel – este în colonia germană, chiar în centrul orașului, pe bulevardul de pe care se zăresc grădinile Bahá’í, iar atmosfera e relaxantă, au și o curte largă unde te poți odihni. În Ierusalim, Citadel Youth Hostel e chiar în orașul vechi, foarte bine poziționat, dar clădirea aia e înghesuită rău și curățenia nu e punctul lor forte.

Akko

Let’s sabat, darling

Evreii au această tradiție ancestrală numită sabat, care e luată foarte în serios acolo, astfel că de vineri seara până sâmbătă seara magazinele evreiești sunt închise, iar transportul public nu circulă deloc. Eu am ajuns în Tel Aviv sâmbătă dimineața, de sabat, de la aeroport nu circula nimic, în afară de câteva taxiuri cu prețuri fixe conduse, probabil, de non-evrei. Costă 153 NIS un drum până în oraș, dacă vrei mai mult decât o oprire te taxează după distanță. 153 NIS mi s-a părut cam mult, așa că am mai căutat încă doi backpackeri cu care am împărțit un taxi până în oraș.

Cum nu schimbasem decât vreo 20 de Euro la aeroport, m-am trezit într-un Tel Aviv închis fără bani israelieni. Există automate de exchange, dar singurul pe care l-am găsit nu funcționa, așa că n-am avut de ales decât să-mi iau ceva de mâncare de cei câțiva șekeli pe care îi aveam și să aștept sfânta zi de duminică, care în Israel e o zi obișnuită de lucru. Da, am găsit și un magazin deschis, probabil al unor musulmani sau creștini.

Nazareth

Vară cu arsuri solare

Am fost în Israel la mijloc de mai, numai bine pentru o baie în mare, dar deja prea cald pentru orice plimbare. În Tel Aviv au fost 31°C, în Ierusalim vreo 26°C, iar în ultima zi doar 20°C și a și plouat nițel. Dar în general a fost cald, mult prea cald pentru plimbări prin soare – eu m-am ars chiar din prima zi acolo, deși am folosit și cremă de protecție solară. Dacă ar fi să aleg perioada perfectă de vizitare, probabil aș alege să merg acolo în aprilie, când încă nu e așa de cald. Vara înțeleg că temperaturile sunt de 40°C, chiar 45°C, dar mulțumesc, nu vreau să știu cum e să te prăjești la rotisor pe acolo.

Locuri de vizitat într-o vacanță în Israel

Tel Avivul e occidental, Ierusalimul e un amestec inter-etnic și multi-religios care mie mi se pare foarte sexy, Bethelehemul e musulman, Haifa are o amprentă germană, Akko e strănepotul cruciaților, iar la Marea Moartă ai culori frumoase și mult soare.

Marea Moartă

Transport

Răspunsul la întrebarea de unde am știut ce transport public să iau a fost ”Internet”. Pentru trenuri, accesați Rail.co.il, pentru programul autobuzelor vizitați Egged. Pentru restul există Google, Booking, Hotels.com sau Hostelworld. Autobuzele locale sunt cam scumpe, așa că am practicat mersul pe jos. De la Ierusalim la aeroport am luat autobuzul 485, drumul durează o oră și te lasă fix în față la terminalul 3. În general trenurile și autobuzele sunt frecvente, distanțele mici (o oră, două), în tren și autobuz ai wifi și sunt și prize USB undeva în tavan. E civilizat, curat, oamenii vorbesc engleza și nu trebuie să îți bați capul cu nimic, bani să ai.

Bethlehem

Dress code

M-am îmbrăcat cum mă îmbrac de obicei. Dacă vizitezi biserici, trebuie să ai o ținută decentă (fără pantaloni scurți, mini jupe, umerii trebuie acoperiți). La moschee îți dau ei un batic, la creștini trebuie să te descurci din surse proprii. M-am plimbat și prin cartierele arabe și nu am avut probleme, doar în Ierusalim am dat peste un țicnit care a venit la mine și m-a întrebat, foarte serios, de parcă tocmai leșinasem pe stradă, dacă sunt OK și dacă mă poate ajuta cu ceva și apoi s-a enervat singur că nu i-am răspuns la timp, singura mea problemă fiind că stăteam pe o bancă sorbind dintr-un ice cofee și îmi înghețase limba de la gheață.

”Ma’am, where do you have this scarf?”

O să încep cu subiectul cel mai important: security control. Dacă nu treci de el, nu intri în țară. Dacă nu treci de el, nu mai pleci din țară. La sosirea în aeroport, la controlul pașapoartelor, am stat o oră la coadă: rândul se mișca greu, pașapoartele erau verificate cu grijă. Unii treceau mai repede, alții mai încet. La mine a durat mult, am fost din start dubioasă: pașaport nou-nouț, fără nicio viză, călătoream singură și pe cont propriu. Mi s-au pus multe întrebări, în general legate de traseul meu prin Israel – aici m-a ajutat că îmi printasem rezervările și după ce le-a verificat și pe astea, am primit o bucată de hârtie (entry permit). Acestă document trebuie păstrat pe toată durata șederii în Israel și se verifică și la plecare – în pașaport nu se pune nici o ștampilă / viză, astfel încât să nu ai probleme ulterior, dacă vrei să vizitezi diverse țări arabe.

Dacă la intrare mi s-au părut întrebările multe, la plecare a fost și mai și. Pe aeroportul Ben Gurion se face security control înainte de verificarea bagajelor, în general sunt întrebări standard, de genul ”aveți un cuțit la dumneavostră?” de care treci ușor, dar la mine s-a aprins vreun beculeț roșu și fata de la security control a chemat un superviser, o tipă care m-a luat la întrebări preț de 20 de minute (povestesc altă dată cum am așteptat autobuzul vizavi de biroul primului ministru și m-au luat la întrebări organele de pază, timp de jumătate de oră, și mi-au făcut și poză). De ce am pașaport nou, de ce l-am schimbat, de ce nu am nicio viză în el? Cum se pronunță numele meu, care e originea numelui meu, cum îi cheamă pe părinții mei? Unde am fost în Israel, unde am stat, ce am vizitat? Why specifically Israel, nu știu că e foarte periculos aici, că zilnic au loc diverse incidente, sunt atâtea locuri unde aș fi putut merge, de ce aici? But why specifically Israel, tell me? Când v-ați hotărât să veniți în Israel? Unde ați fost înainte de a venit aici? Și când ați fost la Viena v-ați hotărât brusc să veniți aici? Unde lucrați, ce lucrați, de cât timp lucrați acolo, cât timp ați lucrat pe actuala poziție? Cu cine locuiți? Cunoașteți pe cineva în Israel? V-ați întâlnit cu cineva în Israel? Ați avut un ghid? Cum ați călătorit între orașe? De unde ați știut ce mijloace de transport să luați? Ați făcut fotografii? Pot să le văd? (aici a stat 2-3 minute să se uite la poze) Și cireașa de pe tort: ”Ma’am, where do you have this scarf?” (De unde aveți această eșarfă?) Atunci când am fost în Bethlehem, care e în Palestina, mi-am cumpărat o eșarfă de la un palestinian, ba chiar am și negociat cu el și am primit o extra-reducere pentru că sunt din România (”because Ceaucescu”, a zis arabul). Eșarfa este tipic palestiniană, iar în aeroport o aveam la gât. ”Ma’am, where do you have this scarf?””From your country””Have you been to Palestine?” Ce ați vizitat acolo, cu cine v-ați întâlnit acolo, pe cine cunoașteți acolo? Ați fost la Jericho, Bethlehem sau Ramallah? Cât ați stat acolo etc etc etc.

La un moment dat a epuizat întrebările, eu mă așteptam să îmi ceară și telefonul la verificat, dar nu a fost cazul. Am primit un sticker galben pe ultima copertă a pașaportului și am fost trimisă la o linie specială de verificat bagajele – sticker galben e mai rău decât sticker alb și nu, nu știu dacă există (doamne ferește!) și sticker roșu, căci la ăsta galben mi-au răscolit tot bagajul și n-au găsit, evident, nimic în afară de haine murdare. Într-un final am primit exit permit, altă bucată de hârtie, și am plecat, în sfârșit, din țară. Cu siguranță lucruri de genul ăsta nu se întâmplă tuturor, însă asta a fost experiența mea personală.

The Israeli Parliament passed a law on 6 March 2017, which gives authority to deny entry to foreign nationals who have publicly called for a boycott of Israel and/or settlements, or who belong to an organisation which has called for a boycott.

Tel Aviv

Siguranță

Dacă la plecare mi s-a spus ce periculos este în Israel, eu nu m-am simțit în pericol acolo nicio clipă. Da, vezi soldați cu mitraliera de gât pe stradă, am văzut chiar și civili cu așa ceva, plus tinerii care fac armata (girls included), pe care îi vezi în general prin gări, când se duc acasă în permisie.

Dar în rest m-am simțit peste tot în largul meu, m-am plimbat și prin orașe predominant arabe, și pe străzi mai lăturalnice, și seara, și ziua și nu am avut niciodată probleme. Însă toate astea se pot schimba într-o secundă, așa că înțeleg verificările de care am avut parte pe aeroport sau în oraș. Pentru mai multe informații despre securitatea în Israel, citiți mai bine ce spun englezii.

Haifa

Final

Ah, câtă poliloghie! Dacă vreți să mergeți acolo, mergeți și gata! Nu contează dacă ai eșarfă palestiniană la gât, nu e ilegal să te duci în Palestina și nici să călătorești pe cont propriu, nu contează dacă îți pun o sută de întrebări la intrarea sau la ieșirea din țară, în definitiv ce îți pot face, să nu te mai lase să pleci din Israel? Numai bine, prind și eu sezonul rodiilor, că tare-i bun sucul lor proaspăt după un falafel palestinian!