Uvita: Parcul Național Marino Ballena & Cascada Verde

Mi-am petrecut prima săptămână în Costa Rica în Uvita, un orășel cu un parc național, o cascadă și o atmosferă foarte liniștită.

Parcul Național Marino Ballena, Uvita

Costa Rica are multe parcuri naționale, zone protejate pentru care plătești bilet de intrare, dar te poți bucura de natura pură, fără șezlonguri pe plajă, chioșcuri și alte urme de ”civilizație”. Mi-am amânat vizita la Marino Ballena pentru că la prima tentativă angajatul de la intrare m-a avertizat că e flux și o parte din plajă e sub apă.

Atracția principală în parc e o peninsulă de nisip în formă de coadă de balenă – nu știu dacă numele parcului vine de la asta sau de la faptul că în zonă pot fi văzute balene Humpback, dar forma peninsulei nu e vizibilă decât din aer, de la sol nu vezi decât o bucată de nisip și multe stânci.

În schimb plaja la reflux e minunată: lungă, în mare parte cu nisip fin (dar și cu pietre și pietriș în unele locuri), palmieri, crabi roz care aleargă de parcă zboară pe nisip când te văd și tot felul de păsări, de la vulturi la stârci albi.

A fost o zi cu cer senin, ceva mai rar în sezonul ploios: am stat puțin pe plajă în căldura aia moleșitoare care emană din nisip și m-am ars imediat. Dar și ce dacă…

Lucruri utile: biletul de intrare costă 6.78 USD (28 de lei), se poate plăti cu cardul.

Cascada Verde

Într-o altă zi m-am dus ”în oraș” să vizitez o cascadă. Pe drum am dat peste o adevărată pădure de bambus, dar nu orice fel de bambus, ci unul uriaș, imens!

Cascadele din Costa Rica sunt de obicei pe proprietăți private, iar familia care are noroc de o cascadă în pădure o transformă în obiectiv turistic. La Cascada Verde ai ghișeu de bilete, toalete, pasarele, totul amenajat de proprietarul care încasează banii pentru intrare.

Cascada nu e foarte mare, la baza ei e un mică piscină naturală în care poți înota, dar apa care cade formează un curent prea puternic. Ceva mai jos e o altă piscină lângă o mini-cascadă. A început să plouă când eram acolo și mi-am scurtat vizita, în câteva minute a început să plouă torențial de parcă venise potopul.

Cazare în Uvita

Uvita e o localitate mai puțin comercială decât altele de pe litoralul de la Pacific, sunt câteva magazine la șosea, iar în rest casele localnicilor împrăștiate pe o suprafață mare. Bahia, zona în care am stat eu, e departe de centru, iar autobuzele sunt puține și circulă cu întârziere, așa că mi-am scurtat șederea acolo, deși inițial voiam să stau 10 zile. Pur și simplă mă săturasem să tot aștept autobuzul să ajung în alte locuri.

După Jaco, am stat la Yubarta Lodge, în apropiere de parcul național, dar ceva mai departe de centrul orașului, dar într-o zonă liniștită. Zilele mele începeau cu o baie în piscină, apoi continuau…cu alte bălăceli de fiecare dată când voiam să iau o pauză 😀 E o proprietate mare, cu o grădină, zonă de relaxare cu hamace și acces la o bucătărie în care îți poți găti.

Lângă camera mea era un avocado mare, cu o coroană care depășea mult acoperișul. Când ploua mai cădea câte un avocado pe acoperiș, făcând un zgomot ca de bombă – dimineața îl luai din iarbă și era numai bun de mâncat. Au căzut din pom atâția avocado cât am stat acolo, că mă săturasem să îi tot mănânc la micul dejun. Deh, problemele trăitului pe alte meleaguri 😀

Pentru că natura e întotdeauna aproape de tine în Costa Rica, înveți să trăiești și cu micile neplăceri: m-am întâlnit cu un brotac mare în baie, era atât de panicat că nu mai voia să iasă de după ușă, a apelat la strategia ”dacă nu mă clintesc de aici nu o să mă vadă nimeni”.