Am mai fost la Ungra acum vreo patru ani, e unul din locurile acelea asupra cărora unul sau 10 ani nu mai au nici un efect. Totul a rămas la fel de dărâmat, dar cu un aer romantic, cu porticuri invadate de iederă și trandafiri care se cațără pe ziduri. În curtea din spate buruienile erau atât de înalte încât nu mai puteam ieși din ele, parcă nimerisem într-o junglă. Și nici nu era nimic de văzut acolo.
La Ungra se mai ține slujbă o dată pe lună, vine un preot tocmai din Rupea pentru asta. Din turn, pentru cei care se încumetă să urce acolo, se zărește râul Olt și fabrica de ciment Lafarge Hoghiz, importantă pentru cei din zonă, căci nu cred că sunt așa multe locuri de muncă pe acolo.
