Săptămâna asta am citit două cărți cu același subiect: un englez se mută pentru o perioadă de timp în Franța, ocazie și motiv să scrie despre șocurile culturale pe care le suferă acolo, să se văicărească, să facă haz (mai mult sau mai puțin reușit) și să îi placă mai mult decât la el în țară.
Am început cu Un englez la țară. Viața în Franța profundă, carte subțirică care s-a dovedit a fi a doua dintr-o serie cu același subiect (în prima autorul stă o vreme în Paris, foarte original). Sadler, un grădinar talentat care plantează praz cu picamerul, nu se ia foarte tare în serios, așa că rezultă o lectură ușoară, care mai rupe ici-acolo și câteva hohote de râs. Că la finalul cărții englezul îi bate pe franțuji la un concurs de grădinărit se datorează unei străfulgerări accidentale de geniu și nu vreunui talent ascuns scos la iveală de traiul la țară. Cum ar veni, cartea ”merge” într-o zi ploioasă și rece, când n-ai nimic mai bun de făcut.
Stephen Clarke, autorul lui Un an în merde, este cu totul altă mâncare de pește. Se dorește ironic, incisiv, un exemplar de umor britanic – nu am râs nici măcar o dată, ba chiar la un moment dat începuseră să mă obosească toate clișeele astea vizavi de francezi: grevele, rahatul de câine, baghetele, femeile cu care personajul lui Clarke (Paul West) se culcă sau doar vrea să se culce, colegii de la serviciu, ș.a.m.d. Îmi venea să-l întreb pe autor ”Băi, da’ de ce te-ai mai mutat în Franța, dacă tot nu-ți place?”, dar spre finalul cărții aflăm că de fapt îi place, drept pentru care se mai joacă de-a șomerul pe acolo doar-doar să nu se întoarcă în ploioasa Anglie în care salata se taie cu cuțitul, iar pâinea se cumpără de la supermarket.
Enfin, până la urmă ambele personaje ale cărții rămân în Franța, dar cum urmează o continuare (deh, o carte slăbuță despre subiectul ăsta nu era îndeajuns) urmează alte aventuri. Tot cu ”merde”, desigur.
5 comentarii
Eu tocmai am terminat 'Un an in Provence' de Peter Mayle si sincera sa fiu mi-a placut tare mult. E tot asa, cu un englez care se muta in Provence si descrie viata de acolo 🙂
Nu am citit-o inca.
si mie mi s a parut slaba rau cartea lui Clarke. plina de clisee si cam exagerata pe ici pe colo. n am reusit s o termin. in schimb am remarcat ca a prins cateva situatii cu care m-am intalnit si eu de aceea am si citit o bucata buna din ea 🙂
Mayle e altceva, si nivelul e parca altul, desi nu e extraordinara, adica nu te astepta la vreun Eco. cred ca nici nu vrea sa fie. vorba ta, merge de o zi ploioasa
Un an in Merde as vrea s-o citesc si eu din curiozitate…si din acelasi motiv ca miky mai sus :)).
De Un englez la tara n-am auzit. Mai sunt si cartile lui Mayle pe care le voi citi probabil candva.
Am citit-o si eu pe cea cu un englez la tara…
M-a cam enervat pe alocuri … cam dus cu pluta baiatul ala… NU e prea clar ce e realitate si ce isi imagineaza el 🙂
Ma asteptam eu poate la ceva mai elevat.
Dar, all in all, am ras oleaca.