Templul Uluwatu are o mulțime de vizitatori, dar merită să vizitezi și plajele din peninsula Bukit, ca Nunggalan și Balangan. Am făcut asta în ultima săptămână în Bali, când am vrut ceva mai multă relaxare și mai mult nisip sub picioare.
Templul Uluwatu Bali
Templele hinduse din Bali sunt ridicate în locuri senzațional de frumoase, iar Templul Uluwatu nu face excepție. Doar se știe că și zeilor le plac priveliștile frumoase 😊
Templul e construit pe malul oceanului, pe niște stânci înalte pe care te poți plimba ca să admiri oceanul care se sparge jos. La apusul soarelui se ține un spectacol de dansuri kecak și deja se formase coadă în interiorul complexului.
Plin de maimuțe pe acolo, am văzut una fugind cu o sticlă de apă și mă gândeam ce fraieră e, că oricum nu o poate desface…când deodată o văd că deșurubează dopul și bea apă din ea! 😀
Templul Uluwatu e foarte mare și lângă parcare e plin de magazine și restaurante, însă m-am oprit ceva mai încolo la o cafenea drăguță – era timpul să mă odinesc cu un cappuccino, înainte de a mă întoarce la hotel.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 50.000 IDR.
Plaja Nunggalan
Sunt mai multe plaje în sud, așa că e greu de ales doar după fotografii. Nunggalan mi s-a părut mai interesantă și nu m-am înșelat foarte tare. De la Pande Hill Homestay, unde am avut cazare, am luat un Grab până acolo: distanța nu era mare, dar drumurile din peninsulă nu sunt unele pe care să te plimbi la pas, nu ai mare lucru de văzut.
Mașina m-a lăsat într-o parcare și am luat-o spre plaja, moment în care am realizat că am o grămadă de coborât! Țărmul e foarte înalt în peninsula Bukit, iar oceanul se vedea așa de jos de parcă urma să cobor de pe un munte. Traseul e amenajat, dar e cu pământ și stânci, așa că e mai bine să ai încălțăminte mai bună.
Plaja Nunggalan e foarte mare, cu nisip auriu, dar afânat, mi s-au afundat picioarele până peste gleznă la fiecare pas, așa că a fost destul de obositor mersul până în capătul plajei. Dar voiam să ajung neapărat acolo, se vedeau niște stânci pitorești.
În capăt e o altă plajă – pe hartă apărea ca plaja Bulgari, iar pe stânci am văzut un resort. Frumoasă priveliște au acolo, mi-a amintit puțin de Praia de Fora, Trindade, din Brazilia, tot așa am mers printre bolovani gigantici pe plajă.
La final am fotografiat și bucata de epavă de pe nisip și am făcut drumul de întoarcere. După atâta urcat pe căldură a mers bine o nucă de cocos pentru hidratare 😊
Avionul de la plaja Nyang Nyang
Nyang Nyang era în aceeași direcție spre Uluwatu, așa că am dat o fugă până acolo și m-am oprit la primul restaurant ca să iau masa de prânz. Când m-am uitat spre mal, avionul de pasageri era chiar lângă mine! Este un avion care a fost transformat în obiectiv turistic, dar nu prea mi-a plăcut zona: multe șantiere, inclusiv avionul nu era foarte clar dacă și cum îl poți vizita, erau doar muncitori pe acolo.
Am luat-o spre plaja Nyang Nyang, dar n-am mai coborât, de la distanță semăna cu Nunggalan, aceleași valuri mari și nisip auriu. Părea că este mai populară, totuși, probabil pentru că până la Nyang Nyang poți coborî cu scuterul, pe când la Nunggalan trebuie să cobori pe jos. Un alt motiv să îmi placă mai mult Nunggalan.
Plaja Balangan
A doua zi am luat-o mai spre nordul peninsulei, până la plaja Balangan. Mi-am dat seama că la plajele astea, deși par apropiate pe hartă, nu poți trece dintr-una în alta, din cauza stâncilor care blochează accesul. Iar uneori, deși următoarea plajă e la doi pași, trebuie să faci 8-9 kilometri până la ea.
Balangan e o astfel de plajă la care se ajunge pe un drum întortocheat, chiar mă întrebam dacă o să mă ducă șoferul de Grab până acolo, pe alocuri drumul era cam spart. La intrarea în parcarea de lângă plajă era o barieră și a trebuit să plătesc 5.000 IDR ca s-o ridice și să ne lase să trecem.
Plaja Balangan e frumușică și foarte bună pentru surferi, sunt multe școli de surfing pe acolo, plus restaurante unul lângă altul. Mergând pe plajă am zărit în vârful stâncilor niște oameni și am căutat drumul până sus. Era puțin ocolit, dar ușor de găsit, iar priveliștea e grozavă!
Am închiriat un șezlong și am stat vreo oră-două acolo, dar nici în Balangan nu poți intra prea mult în apă, valurile sunt agitate și te pleznesc încontinuu.
Lucruri utile: intrarea în parcare costă 5.000 IDR; închirierea unul șezlong costă 50.000 IDR.
Garuda Wisnu Kencana Cultural Park
După atâtea plaje aveam chef de altceva, iar de pe drum zărisem o statuie imensă în mijlocul peninsulei. Era Garuda Wisnu Kencana Cultural Park și am mers până acolo.
Garuda Wisnu Kencana Cultural Park e un complex foarte mare cu mai multe atracții în interiorul parcului. În bilet e inclus și un spectacol de dans care are loc din oră în oră, așa că întâi m-am oprit acolo. Sunt reprezentanții în stil balinez, cu dansatori costumați și mici povești care acompaniază fiecare dans.
La apus are loc și un dans kecak – acesta e un dans tradițional, ținut în aer liber, de regulă pe marginea unor stânci pe malul oceanului, iar dansatorii sunt bărbați care incantează stând în cerc, în timp ce un cor cântă și un alt bărbat narează o poveste.
La Garuda Wisnu Kencana Cultural Park principala atracție este statuia gigantescă a lui Vishnu – este cât o clădire, la propriu! La parter e o mică expoziție, dar cam asta e tot.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 125.000 IDR
Cum arată o zi de lucru remote în Bali?
Insula asta indoneziană e familiarizată de multă vreme cu nomazii digitali și nu e de mirare: ai o grămadă de locuri frumoase de vizitat în timpul liber și toate condițiile pentru a lucra de la distanță când ești la „birou”.
Ultima mea ședere pe insulă e tot într-un loc de ținut minte: The Pande Hill Homestay. E la 15 minute de mers pe jos de Templul Uluwatu, au camere destul de banale, dar grădina e minunată, plină de flori și cu o piscină în mijloc. Dacă de acolo nu se prea vede oceanul, în schimb de la restaurantul pensiunii priveliștea e… wow! Mai ales la apus – e un loc grozav să privești cum dispare soarele dincolo de ocean.
Primul lucru pe care l-am cerut când am ajuns acolo a fost o masă mai înaltă în cameră, în locul mesei scunde de afară. Do you work… online? m-a întrebat fata de la recepție. Ah, știa despre ce vorbesc 😅
Până la urmă n-am lucrat foarte mult în cameră, pentru că afară era prea frumos: am stat ba lângă piscină (fără priză și lumina bătea cam tare), ba la mesele din restaurant, care au și prize din loc în loc, iar WiFi-ul e decent. Cu un Mojito alături și treaba merge mai bine 🙂
Și hotelul ăsta are pisici, așa că le întâlnești cam peste tot. Cea neagră m-a urmărit de sub un șezlong cum înotam în piscină, cea portocalie preferă bucătăria comună. Obiceiul în Bali e să ți se ofere apă gratuită la cazare, au bidoane la care îți poți umple sticla, iar la Pande Hill e și o bucătărie în care poți găti.
Asta dacă ai chef să stai lângă aragaz, în loc să iei micul dejun cu vedere la ocean. Mda, nu e rea viața în Bali 🙂
🗺️ Ce am vizitat în Indonezia
📍 Minunatul Ubud, Bali – trasee, temple și maimuțe
📍 Estul insulei Bali: Lempuyang Temple și grădini regale – temple, grădini și plajă
📍 Excursie în Bali: cascadele de pe insulă – cascade și prânz cu vedere
📍 Dealuri și plaje în Pemuteran – snorkel, temple și vedere spre Java
📍 În estul insulei Java: vulcanul Kawah Ijen – flăcări albastre și lac acid
📍 Cât costă o vacanță în Bali: buget pentru un workation de 4 săptămâni – 7.000 lei fără zbor
