Trinidad, o mică splendoare colonială

Frumosul Trinidad, Cuba. E doar un orășel colonial, dar are plajă la 15km, străduțe pitorești și piña colada până nu mai poți. Și ca să fie totul perfect, am stat în cea mai drăguță cazare avută în Cuba, o casă cu terase pline cu plante și șezlonguri pe care să te odihnești.

Playa Ancon, Trinidad

Dacă Varadero nu m-a încântat peste poate, în Trinidad mi-a plăcut foarte mult! Am regretat un pic că n-am stat mai mult acolo, e genul de loc în care te plimbi cu ochii în toate părțile să nu ratezi ceva și apoi ai vrea să o iei de la capăt.

Sâmbătă gazda a venit să îmi pregătească micul dejun. Închiriasem o casă întreagă la un preț pe care probabil n-o să-l întâlnesc prea curând, o locuință cu mai multe camere, câteva terase plin de plante și locuri de lenevit, plus o priveliște frumoasă spre munți.

Mă pregăteam să ies din casă după un mic dejun copios, când gazda m-a întrebat dacă mă duc la plajă. „Ce plajă?” Iar nu-mi făcusem temele, fusesem așa de prinsă cu altele zilele acelea și atât de stresată uneori, încât nu mai avusesem energie și pentru căutat informații pe internet.

Am aflat că orașul avea și o plajă – Playa Ancon – la 15 vreo kilometri distanță și exista un autobuz turistic până acolo la ora 11, dar deja era trecut de 11, deci trebuia să caut un colectivo sau un taxi. Am ieșit și am luat-o spre centru. Un bărbat s-a oferit să mă ducă cu motocicleta până acolo pentru o sumă mai mare, dar am refuzat, preferam o mașină.

N-am apucat să mă îndepărtez prea mult că m-am trezit strigată: pe stradă trecea autobuzul și oamenii ăștia l-au oprit pentru mine ca să-l prind, am alergat și m-am urcat în el. Era autobuzul turistic de la ora 11, întârziat cu vreo 10 minute, cât să îl prind și eu. Uneori lucrurile se aranjează de la sine cum nici nu visezi, doar un pic de noroc să ai 🙂

Autobuzul era unul de tipul hop on-hop off, nou, modern, cu plata la POS, nu mă așteptam la așa ceva. Am plătit 5 euro pentru un bilet dus-întors și am luat-o pe niște drumuri cu peisaje frumoase, spre mare.

Sunt mai multe opriri la câteva hoteluri, iar ultima stație a fost pe malul mării. Am găsit o plajă frumoasă, cu nisip alb, ca-n Varadero, multe șezlonguri într-o parte și o bucată mai sălbatică și neamenajată în cealaltă.

Autobuzul circulă de câteva ori pe zi și poți sta mai multe ore acolo, dacă vrei, dar eu mai aveam o singură zi ca să vizitez orașul, așa că după o oră m-am întors în Trinidad.

Citește și: Granada, frumusețe colonială în Nicaragua

Orașul colonial Trinidad

În drum spre piața principală m-am oprit la un restaurant, apoi la o terasă pentru o piña colada. Străzile din oraș erau drăguțe, dar parcă văzusem și locuri mai frumoase în alte țări. Apoi am ajuns în piața principală și am fost luată prin surprindere: m-am trezit înconjurată de clădiri care de care mai frumoase, cu flori, decorațiuni elegante, turle de biserică, totul într-un spațiu destul de mic.

Când am dat colțul am găsit o casă acoperită de sus până jos cu flori roz și albe, ca un covor atent lucrat. Era așa de frumos totul, cu niște scări lungi într-o parte, încât a trebuit să-mi fac multe fotografii în locul acela minunat!

M-am plimbat pe străzile din jur de-a dreptul fermecată! Se vedea și un turn în apropiere și m-am dus până acolo – era Palacio Cantero, o fostă reședință a unor negustori bogați de trestie de zahăr, acum muzeu. Clădirea are un turn cu cea mai frumoasă vedere din Trinidad, așa că nu puteam rata o vizită acolo.

La primul nivel era un vânzător de suveniruri și când am dat să plec mi-a spus că mai era un etaj și puteam urca și acolo. Era o scară spiralată, îngustă, pe care nici măcar nu o observasem și de abia după ce am urcat pe ea mi-am dat seama că priveliștea asta mult lăudată acolo era.

Vezi orașul și într-o direcție, și în alta, iar priveliștea este splendidă! Trinidad e un oraș rupt dintr-un film de epocă, cu un aer colonial bine păstrat și localuri în care se cântă Buena Vista Social Club, o muzică foarte dragă mie.

Și Havana are locuri frumoase, dar acolo viața mi s-a părut mai dură și am avut senzația că toată lumea încercă să obțină ceva de la tine, nu întotdeauna în modul cel mai corect. Pe când Trinidad e liniștit și mai politicos, ca un nobil de pe timpuri.

În numai câteva ore avusesem parte de o plajă frumoasă și cel mai elegant oraș colonial din țară, bașca m-am ales cu o lăcustă împletită de la un localnic care mi-a legat-o pe pălărie. Ah, de ar fi Cuba o țară mai puțin dificilă, să te bucuri de toate astea pe îndelete și să se bucure și ei de un trai mai bun!

Citește și: Ruta de las Flores: orășele coloniale și peisaje verzi

Cum ajungi în Trinidad

Am stat într-un Airbnb, două nopți de cazare au costat 290 lei, preț la care am închiriat toată casa (da!). O altă noapte am stat în altă parte, pentru că a trebuit să plec cu o zi mai devreme din Varadero.

Trinidad e un oraș mic, are o singură bancă, doar două bancomate, iar dacă nu puteți scoate bani cu cardul, vorbiți cu portarul băncii, multă lume are problema asta și poți scoate bani de la ghișeu, dând cu cardul la POS. Trebuie să ai pașaportul la tine.

Am ajuns în Trinidad din Varadero cu un taxi colectivo, prețul a fost 40 USD. Taxi colectivo este un taxi împărțit cu alți turiști, pe distanțe mai lungi. În timp ce autobuzul Viazul nu circulă zilnic din Varadero, dar face șase ore, taxiul a făcut același drum în trei ore și jumătate. Taxi colectivo nu are program, gazdele de la cazare au contactele pentru așa ceva.

Citește și: Bugetul unei călătorii în Cuba