Am primit cele 3 volume din Trilogia Cairoului, de Naghib Mahfuz, de la Liliana, prin programul ”Biblioteca de travel”: 3 cărți mari și groase, de m-am speriat că n-o să le mai termin niciodată. Iată că pe prima am citit-o deja și sunt la mijlocul celei de-a doua. Cum în decembrie o să petrec vreo 9 zile în Egipt am zis să mă pregătesc citind și altceva decât ghiduri turistice, bune și ele, de altfel, dar prea seci ca să te poți apropia de cultura unei țări. Am ales bine, Mahfuz fiind un laureat al premiului Nobel.
În prima carte, O plimbare prin palat, ni se povestește viața unei familii tradiționaliste din Cairoul secolului trecut. Prima revelație: Egiptul pe care îl știm noi, consumatorii de circuite prin Valea Regilor, este propria noastră plăsmuire. Nici un cuvințel în toate cele 533 de pagini ale primului volum despre vreo piramidă, faraon sau măcar despre vreo mumie. Este o lume a lui Allah, a surelor șoptite, a mila’a-elor purtate de femei și a cafenelelor rezervate bărbaților, o lume în care tradiția este încă foarte importantă.
Suntem în 1917, Egiptul se luptă să scape de sub protectoratul englezilor în timp ce familia negustorului Ahmad Abd el-Gawad („Stăpânul”) trăiește oarecum în afara istoriei, în special femeile. Dacă n-ar fi talentul scriitorului la mijloc probabil că m-aș fi enervat de la începutul cărții și aș fi lăsat-o baltă – nu e o cultură pe care un european să o simpatizeze foarte tare, dar ăsta e Egiptul de acum 100 de ani, asta e (era) lumea arabă.
Al doilea volum continuă cu povestea aceleiași familii, regăsită după vreo 7 ani, și e un pic cam monotonă pentru că nu aduce o lume foarte diferită în prim-plan. Mi-ar fi plăcut să citesc ceva despre Egiptul de azi sau măcar de ieri, nu de acum un secol, așa că dacă aveți sugestii de romane moderne egiptene le primesc cu plăcere. Mai e timp de citit până plec acolo 😊
curios. şi eu citesc o carte despre egipteni (deşi nu am în plan călătorii într-acolo) – pur şi simplu am ales-o din biblioteca părinţilor astă-vară şi abia acum i-a venit rândul să mă însoţească dimineţile în metrou. se numeşte Printre nisipuri şi beduini şi e scrisă în anii '60-'70 de un român, inginer forestier, plecat acolo ca specialist într-o misiune de încercare de îmbunătăţire a agriculturii şi economiei prin instalarea de perdele forestiere pe dunele de nisip. o utopie cumva. nici cu literatura nu prea se omoară domnul inginer respectiv -Eugen Costin, dar are un farmec în modul uşor ştiinţific şi-n acelaşi timp naiv în care descrie lumea arabă a acelor ani – 1967, 1968. prea puţin de interes "turistic", dar eu mă încăpăţânez s-o citesc, măcar aşa, pentru perspectiva inedită. 🙂
Anca, ce trebuie sa fac si cu cine trebuie sa vorbesc ca acele carti sa treaca si pe la mine?
Dau la schimb "Intoarcerea acasa". Si daca stii italiana, am o surpriza! 😉
Cu Liliana de la Placerea de a calatori trebuie sa vorbesti, le-am trimis inapoi la Sibiu 🙂
Aha! Notat! 🙂 Mersi!