Cu trenul prin Balcani

Anul ăsta pornesc într-o nouă aventură: cu trenul prin Balcani! Călătoriile cu trenul nu sunt ceva nou pentru mine: anul trecut parcurgeam traseul București – Moscova – Sank Petersburg – Helsinki – Tallinn – Riga – Vilnius – Minsk – Kiev – București în mare parte cu trenul și am spus de mai multe ori că transsiberianul îmi va fi casă măcar o dată în viață. Un traseu Balcanii se pretează pentru o călătorie de acest fel: legăturile directe cu avionul între principalele orașe sunt rare, iar costurile sunt prea mari ținând cont de distanțele destul de mici. Cum eu nu am mașină, să pornesc cu ea la drum, îmi rămân trenurile și, acolo unde calea ferată nu mă mai poate ajuta, autobuzele locale.

Călătoria mea ideală cu trenul prin Europa e imaginară cam până pe la mijlocul lunii august, după care, ce-o fi, ce-o păți, eu de plecat tot plec să mă rătăcesc pe acolo. Mă leagă de Balcani amintiri din copilărie de când locuiam aproape de granița cu Iugoslavia și le urmăream posturile TV. Mă întrebam mereu ce e dincolo, cum arată locurile acelea atât de aproape de noi, dar niciodată vizitate. Până acum…

Călătoria va începe… în Veneția. Economisesc timp începând din nord și continuând spre sud, străbătând toate țările, pe rând, și, cum un bilet de avion București-Ljubljana este prea scump, am ales Veneția. De acolo se fac 2 ore până în Slovenia unde voi sta câteva zile, trecând apoi în vecina sa Croația: Plitvice, Zagreb și Dubrovnik vă spun ceva? 🙂 Ce de amintiri o să am de pe acolo, sunt absolut sigură că în Croația o să-mi placă foarte mult.

Din Split voi da fuga în Bosnia și Herțegovina – Sarajevo am auzit că este un oraș încântător, iar Mostar parcă-i dintr-o poveste din 1001 de nopți, cu podul acela cu aer oriental. Un pic mai în sud voi traversa Muntenegru: Budva, Kotor și Cetinje sunt foarte aproape una de cealaltă și toate-s incredibil de frumoase. Muntenegru este pentru mine un mister, mă duce cu gândul la păduri nesfârșite și adânci și locuri neumblate de om.

Mă grăbesc să tai iute Albania în care din păcate nu pot zăbovi prea mult (în afară de o zi în Shkodra) și ajung în Macedonia. Am pus pe listă lacul Ohrid, nesfârșit de frumos. Din Skopje, care e un nod feroviar al zonei, mă voi îndrepta spre Belgrad, Serbia. Sunt peste 300 de km și străbat, practic, toată țara.

Nu-mi rămâne apoi decât să iau trenul spre România, spre București. Pare simplu traseul?

Un InterRail Global Pass mi-ar ușura mult călătoria, căci acoperă majoritatea țărilor pe care le voi străbate (mai puțin Albania, destul de deficitară la capitolul căi ferate). Va fi o călătorie pe cinste pe care o aștept cu emoții: drumul nu este foarte lung, nici vize nu am de luat, dar traseul sinuos cu multiple legături pe care nu trebuie să le ratez fac din el unul destul de dificil. Țineți-mi pumnii să mă întorc cu bine și la timp acasă!

Rail Europe oferă abonamente avantajoase pentru o anumită țară sau un grup de țări, abonamente care simplifică foarte mult călătoria cu trenul. Dacă vreți să verificați mersul trenurilor internaționale vă puteți încrede în site-ul austriac ÖBB, pe care îl consult de fiecare dată când pun la cale o călătorie cu trenul în străinătate.