E vorba de trei cărți ale unor tinere scriitoare care au debutat anul acesta în proză și care nu numai că sunt foarte talentate, dar s-ar putea să vă fie și foarte cunoscute, pentru că toate trei au blog și au scris prin diferite reviste. Pentru toți scriitorii aflați la început de drum, un sincer „Bravo!” pentru perseverență și munca depusă, căci nu-i ușor să scrii o carte și să publici într-o țară în care literatura nu e foarte mult încurajată. Dar poate reușim să îi încurajăm noi, cumpărându-le cărțile și vorbind despre ele.
#1. Camere de hotel, Anda Docea. Am cunoscut-o pe Anda pe vremea când scria pe blogul Revistei Tango, iar eu mă jucam de-a „călătoriile imaginare”. Este jurnalist la TVR încă de pe vremea când a lăsat Ardealul pentru București, de-a lungul timpului a publicat în volumul colectiv Ficțiuni reale, apărut în 2013, dar și în Cele mai frumoase iubiri, Editura Cărțile Tango, 2009.
Anda scrie cu multă sensibilitate despre sine, despre poveștile de iubire, despre drumurile care ne duc în altă parte decât ne-am dori noi. Îi plac aeroporturile ȘI camerele de hotel, poate pentru că îi plac începuturile și drumurile mai mult decât destinația. Un astfel de drum a condus-o anul acesta la împlinirea unui vis mai vechi, acela de a scrie o carte. O puteți urmări pe blogul ei personal andadocea.ro.
#2. Opt povestiri, Ana-Maria Caia. Pe vremea când am citit povestirea ei din volumul colectiv Prima mea călătorie în străinătate habar nu aveam că ea a fost producătorul emisiunii Bazar de pe TVR. Ana-Maria a scris pentru revista Esquire, are propria ei casă de producție, un blog foarte respectat, o emisiune despre călătorii la RFI România și de jumătate de an este redactor-șef la Șapte seri.
Cartea de față a fost scrisă în timp ce era însărcinată cu al doilea copil, coordona o revistă, vorbea la radio și mai scria și pe blog. Habar nu am cum reușește să facă toate astea, dar iată că se poate. În afara paginilor cărții o puteți urmări pe caia.ro unde scrie și despre subiecte mai puțin confortabile pentru cetățeanul de rând, dar și despre călătorii și media.
#3. O sa te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă, Ioana Chicet-Macoveiciuc. Poate o știți mai bine sub numele de Prințesa urbană, pe vremuri semna cu „Ionouka”, a fost redactor-șef la Zile și nopți și a publicat și ea în volumul Ficțiuni reale, la fel ca Anda Docea.
Ioana pune foarte mult suflet în tot ceea ce scrie, iar cartea ei recent lansată a venit ca o încununare a multor ani în care a trăi doar din (și pentru) scris. Stilul ei direct și curajos i-a adus o comunitate foarte mare și fidelă pe printesaurbana.ro, unde scrie în principal despre copii și creșterea acestora.
Dacă aveți alte recomandări de scriitori români, tineri și talentați, please share 😊
Ah, cat mi-a placut cartea Andei! Si eu o urmaream tot prin Revista Tango, pe care o cumparam regulat atunci cand locuiam inca in ro.
Si cea a Ioanei mi-a placut, am terminat-o aseara. Ma asteptam, cred, la mai multe povestiri noi, nu doar articole luate de pe blog, citite cu multe luni in urma.. dar cred ca e mai bine asa, ca a facut o selectie, a venit cu ceva note si i-a dat drumul in lume, caci asa se poate sa ajunga cartea catre un public care poate n-o cunoaste din online. E buna de dat mai departe (cea tiparita, ca e-book-ul e marcat bine, ca sa combata pirateria, asa ca nu le-o pot arata deloc alor mei) parintilor cu copii mici sau mari, dar si celor fara copii, caci poate asa ii ajuta sa reactioneze altfel in fata unui conflict cu un copil, nu sa-si spuna in gand ca ce parinti incompetenti are.
O urmaresc si pe Ana-Maria, ma facineaza mereu povestirile ei, asa ca abia astept sa ajung si in posesia cartii ei. 😀
Alti scriitori romani, hm.. Mie imi plac si cartile si scrierile Petronelei Rotar (o gasesti pe acestblogdenervi), am citit si-o carte a lui Sinviu Brizu (Juranalul unui roman in America), pe Telespan (Cimitirul) si pe Maria Elena Sandovici (Dogs with bagels si Stray dogs and lonely beaches).
De Maria Elena Sandovici nu stiam. Si nici de Silviu Brizu. Multumesc 🙂
mici greseli, n-am gasit un buton de edit: -nu le-o pot arata 'decat' alor mei-, – Silviu Brizu-.