Trei lucruri la care am renunțat (și bine am făcut!)

#1. Țigările

Cu mulți ani în urmă, când eram mai tânără și proastă, am fumat timp de 4-5 ani. Dar nu oricum, ci câte două pachete de țigări pe zi, nici o țigară mai puțin! M-am apucat dintr-o prostie, pentru că oamenii din jurul meu făceau și ei asta și mi se părea „cool” să pufăi și eu la rândul meu, apoi nu m-am mai putut lăsa pentru că, da, nicotina creează dependență, iar obiceiul de a-ți aprinde o țigară la cafea îți intră în sânge.

Apoi într-o zi m-am gândit să calculez câți bani am cheltuit pe țigări într-un an de zile și m-am îngrozit, cu banii ăia aș fi putut călători în străinătate, de exemplu, lucru pe care mi-l doream de multă vreme, sau aș fi putut să-mi cumpăr alte lucruri mai puțin efemere decât fumul de țigară sau să economisesc bani (ei, asta nu mi-a ieșit niciodată!) sau orice altceva. Dar tot nu m-am putut lăsa.

Într-o iarnă m-am îmbolnăvit de bronșită, mă trezeam noaptea și tușeam de-mi scuipam plămânii afară, iar fiecare fum era un chin, chiar și fumul de țigară al altora. Nu am renunțat la țigări chiar atunci, dar mi-a devenit clar că trebuie să fac ceva în privința asta: degetele și hainele îmi miroseau urât, plămânii mi-erau zob, banii mi-i cheltuiam aiurea, iar plăcerea fumatului era una iluzorie. După vreo două săptămâni foarte grele m-am lăsat de fumat și nu m-am mai reapucat niciodată.

#2. Televizorul

Nu mai am televizor în casă de câțiva ani buni și mă felicit că am făcut alegerea asta. Nu îmi lipsesc deloc emisiunile stupide, știrile despre violuri și omoruri, reclamele făcute pentru idioți, zgomotul de fond, factura de cablu sau consumul de electricitate. Puținele filme sau emisiuni pentru care merită să ții un astfel de obiect în casă sunt prea rare în noianul de prostii și, la o adică poți să le vezi pe calculator, dacă chiar vrei să le urmărești.

Ultima dată când am avut la dispoziție un televizor, în vizită fiind, am „surfat” disperată peste 100 de posturi în căutarea a ceva interesant. Nada, niente, nimic. 100 de posturi TV și nimic de urmărit, how sad is that?!. Când începeau reclamele interminabile pe un canal, începeau pe toate. Când voiam să văd și eu un film, era un film pe care îl văzusem deja acum o mie de ani și nici măcar atunci nu fusese un film bun.

Televizorul mi se pare un obiect anacronic în ziua de azi, un consumator de timp care nu-ți îmbogățește viața cu nimic. A fost util cândva, când puteai afla ce se mai întâmplă în lume prin intermediul lui, dar acum există internetul, nu trebuie să aștept să se facă ora 7 ca să mă anunțe știrista că a fost cutremur la ora 5.

Ce fac fără un televizor în casă? Am mai mult timp pentru alte lucruri, pentru citit, pentru gătit, pentru scris sau editat fotografii sau pur și simplu pentru stat degeaba. Și nu, faptul că n-am văzut show-urile de mare succes Românii au talent sau Dansez pentru tine nu mi-a golit viața de sens.

#3. Mâncarea procesată, pâinea din comerț, sucurile cu zahăr și alte tâmpenii

Mi-a luat mult timp și multe cărți & articole citite ca să înțeleg că nu tot ce se vinde la supermarket este mâncare, chiar dacă pare așa. Că în ziua de azi îți trebuie cunoștințe despre nutriție ca să supraviețuiești asaltului hranei ieftine și proaste și trebuie să aloci timp ca să ți-o pregătești singur ca să te asiguri că ceea ce mănânci este chiar ceea ce crezi tu că e și nu altceva.

Nu îmi place noul fanatism al mâncării și nici nu cred că dacă într-o zi mănânc cartofi prăjiți de la Mac o să mă îmbolnăvesc în ziua următoare, dar am ajuns să îi respect pe oamenii care ne asigură alimentele de bază, pe țăranii care vând la piață fructe și legume, pe bătrâna care vinde niște ouă pe un bulevard din București sau pe cei care strigă „Peeepeeeni, peeepeeeni!” la mine în cartier. Între cei care nu pot mânca altceva decât junk food și puriștii care se hrănesc numai cu sucuri de fructe, că așa au înțeles ei că este „sănătos”, nu este mare diferență.

Da, să-ți pregătești singur mâncarea îți ia timp, dar nu chiar atât de mult pe cât s-ar crede, iar beneficiile le poate constata fiecare pe pielea lui. Un mare nu și pâinii din comerț, în special cea ambalată în care lista ingredientelor trece de 20, sucurilor carbogazoase cu mult zahăr, pe care unii oameni le beau ca pe apă, mezelurilor în care e mai multă grăsime și soia decât carne și tuturor chestiilor ambalate care zac pe rafturi cu anii și pe care am fost învățați să le considerăm „mâncare”.

Am și eu micile mele slăbiciuni ca ciocolata și înghețata, dar în rest nu mănânc orice și oricum, iar lucrul ăsta se simte, în primul rând la cântar, la calitatea pielii sau dispariția unor boli ca gastrita care mi-a făcut probleme în trecut. A nu se înțelege că nu calc niciodată într-un supermarket – calc, dar cam 80% dintre mărfurile de acolo nu îmi sunt de folos.

* * *

Aceasta nu este o listă de dat cu parul în capul celor care fumează, au televizor sau beau Cola. Sper să se înțeleagă că ceea ce mie mi-a făcut bine nu este un îndrumar universal pentru toată lumea și că fiecare alege pentru sine, mai mult sau mai puțin conștient. Până la urmă important e cât de mulțumiți suntem cu alegerile noastre și nu cât de bine am respectat ce predică alții sau societatea.