Trei cărți de cinci stele

Mă grăbesc să scriu despre ultimele cărți citite până nu trece vara și uit cât de tare mi-au plăcut. Dacă până acum preferam să citesc în limba română, de câteva luni am prinsul gustul lecturilor în engleză: nu doar că mi se pare mai natural să citesc așa, dar mi-au revenit pofta și curiozitatea de a citi.

Revolutionary Road, Richard Yates

Pentru o carte despre viața în suburbiile americane în anii ’50, Revolutionary Road e surprinzător de antrenantă: de abia așteptam să văd ce mai fac cei doi Wheelers, ce mai gândește Frank, cum va reacționa April, ce vor spune oamenii artificiali din jurul lor. Desigur, știam că nu vor pleca în Franța, interesante erau micro-întâmplările din viața lor de cuplu perfect. Singurul personaj autentic de acolo e John, nebunul de la ospiciu, delicios în replicile aruncate în mijlocul unor întâlniri aranjate. Încă nu am văzut filmul, aștept să se disipeze impresiile lăsate de carte.

Hopeless emptiness. Now you’ve said it. Plenty of people are onto the emptiness, but it takes real guts to see the hopelessness.

New York Trilogy, Paul Auster

O carte sumbră, frumoasă și cu finaluri neașteptate. Cele trei nuvele din Trilogia New York-ului se împletesc între ele prin absurdul situațiilor care reflectă absurditatea lumii în care a trăim, a mega-orașului New York și a vieților fără un înțeles aparte. Paul Auster nu oferă soluții la poveștile lui aparent detectivistice – personajele lui sunt dispuse să pună totul în joc pentru a afla ”răspunsul”, doar ca la final să realizeze că nu era nicio întrebare la mijloc.

In the end, each life is no more than the sum of contingent facts, a chronicle of chance intersections, of flukes, of random events that divulge nothing but their own lack of purpose.

The Story of a New Name, Elena Ferrante

Am citit prima carte, mi-a plăcut, am citit-o și pe a doua, bună și asta, dar personajele sunt atât de intense încât simt nevoia să fac pauze lungi după fiecare parte a tetralogiei. Cu ce am rămas după Povestea noului nume este un dor de a revedea Ischia și dorința de a căuta locurile din carte. Ferrante scrie cu surprinzător de multă forță, toate poveștile astea izvorăsc din ea de parcă le-ar fi trăit personal – aici e magia, să transformi o poveste fictivă într-una atât de vie.

The title is Ulysses’
‘Is it about the Odyssey?’
‘No, it’s about how prosaic life is today.’
‘And so?’
‘That’s all. It says that our heads are full of nonsense. That we are flesh, blood, and bone. That one person has the same value as another. That we want only to eat, drink, fuck.