Dacă aș fi un ”travel writer”, ceea ce nu pot decât să-mi doresc să fiu, aș scrie într-o zi regulile de mai jos, spre bună citire:
#1. Scrie despre ceea ce cunoști cel mai bine. Nu vei fi considerat un specialist în Africa de Sud atâta vreme cât tu nu ai călcat niciodată acolo. Dacă însă ești pasionat de speologie subacvatică, de exemplu, scrie despre asta – s-ar putea ca tocmai tu să fii expertul în așa ceva și să nu știi asta.
#2. Scrie despre tine. Ghiduri turistice complete și imparțiale se găsesc la tot pasul, încă unul în plus s-ar putea să fie redundant. Călătorim și citim ca să îi cunoaștem pe ceilalți și a afla ce părere au ei despre lume. Ai și tu curajul de a te dezvălui cititorilor tăi și s-ar putea ca astfel să te cunoști mai bine.
#3. Structurează-ți textul. Mai țineți minte ce am învățat la școală la limba română? O poveste trebuie să aibă o introducere, o desfășurare a acțiunii și un final (și nu numai atât). Un articol de călătorie este tot o poveste – între părțile sale trebuie să existe un echilibru. Finalul este la fel de important ca și începutul, ca un cerc care închide în el povestea pe care o spuneți.
#4. Găsește articolului o ieșire în macro. Nu scriem doar despre zborul low-cost către orașul X și sărmăluțele minunate pe care le-am mâncat acolo (orice călătorie privită așa este una banală, care a mai fost făcută de o mie de ori până atunci), scriem despre o experiență de viață transformatoare, de exemplu. Găsiți acea modalitate de a trece de la lucrurile mici ale vieții la cele mari, care contează.
#5. Nu face abuz de informații istorice, geografice, biografice și altele asemenea – o poveste de călătorie nu trebuie să fie un articol de Wikipedia, pe acestea le găsim singuri la un click distanță. Prea multe informații seci plictisesc și nu aduc nimic nou.
#6. Ilustrează-ți articolul cu fotografii. Nu trebuie să ai un aparat DSLR și să fii fotograf profesionist pentru asta, dar nici nu folosi poze făcute cu telefonul bunicii. Pentru cei fără talent la fotografiat există baze de date cu mii de fotografii – gratuite sau plătite – realizate de către profesioniști.
#7. Ține cont de mediul pentru care scrii. Dacă articolul tău va fi publicat pe internet nu uita să „spargi” textul în mai multe bucăți ușor de citit pe ecranul unui calculator – textele lungi, ca un bloc neîntrerupt, obosesc cititorul și îl alungă de pe site.
#8. Verifică-ți informațiile de mai multe ori, înainte de a le publica. Mai bine să pierzi mai mult timp făcând asta, decât să îți pierzi cititorii făcând vreo gafă monumentală.
#9. Folosește corect limba în care scrii. Un articol ce abundă în greșeli gramaticale și de ortografie este o dovadă a lipsei de respect față de cititorii tăi și față de tine.
#10. Nu plagia! Nu fura textele altora, nu „împrumuta”, nu imita. Încearcă să ai un conținut original și valoros, doar așa vei „crește” și tu.
Voi, cei care scrieți, ce reguli aveți?
Frumos spus! Imi plac ideile tale. Eu cand scriu scriu ca pentru mine si prietenii apropiati. E personal, de obicei nu abunda de informatii tehnice. Astea din urma le poti da si la cerere. 🙂
Si eu scriu pentru mine, dar nu strica sa incepi sa te gandesti si la un public mai larg 🙂
nu uitaţi de regula celor 7 minute. nu trebuie să-ţi ia mai mult de 7 minute să citeşti un text. 🙂
De asta nu stiam, mersi! 🙂
Mda, cam sunt de acord cu toate punctele desi ar mai fi multe de adaugat, la cate porcarii am citit prin asa-zisa blogosfera de calatorie…
Vezi ca ti-a scapat un mic dezacord ("un articol ce abunda in greseli…sunt o dovada") fix la punctul cu greselile gramaticale, sper sa nu te superi pe mine, mi-a sarit in ochi (defect profesional, ce sa-i faci!).
Multumesc, la mine partea aia cu “verifica-ti textul de 10 ori” ar trebui sa fie punctul 1 😐
Nu te stresa foarte tare, eu mi le citesc de cate 20 de ori inainte de publicare si de inca 10 dupa, uneori mai descopar cate o scapare si dupa publicare…
Regula 11: "Distreaza cititorul" 🙂
Regula 12:"Fa-l sa viseze, sau macar sa se intrebe cum ar fi daca…"
🙂
Hai si cu regula 13, sa fie cu noroc 😀
Hai ca vin eu cu regula 13 :-). A fi travel writer inseamna in primul rand a scrie despre calatorii, deci 13. Nu-ti etala mutra pe toate…gardurile, ca risti sa cazi in penibil. Importante sunt calatoriile, experientele pe care le acumulezi in calatorii si sfaturile pentru cei care iti vor calca pe urme, nu tu, tu, tu si iarasi tu. Tu care esti cel mai si cel mai desigur :-))))).
De acord? 😛
Te gandesti la cineva anume? 😀
haha! lucky number 13! 😀
Mda, din pacate calatoria a devenit deodata cool si toti sunt mari fotografi si scriitori inca nedescoperiti. Cel mai cool e sa te regasesti spiritual in India/Tailanda/whatever tara ieftina din Asia de SE. Hmmmz, simt ca imi da tarcoale o idee de articol…
Anca, ce sa zic acum, am asa o schema in minte :)))))))))))) Bunul simt este o virtute din ce in ce mai rara in zilele noastre, iar lumea cu standarde tot mai joase nu prea mai sesizeaza diferenta dintre talent/pasiune/daruire si interes/grandomanie/bufonerie… sau mai bine zis cabotinism. E valabil pentru orice domeniu, nu doar pt. cel al calatoriilor.
Narcisa, nu m-am putut abtine! 😛
Andrei C, sa inteleg ca achiesezi si tu la spusele mele de mai sus, nu? :)))))) Ce-i drept, asta cu "regasirea spirituala' in India/Tailanda/etc. e in trend rau de tot, a scris o cucoana exaltata o carte (proasta) si acum toata lumea zbarnaie coarda asta in nestire…ma opresc aici, nu de alta, dar vorba lui Cosbuc: "sunt greu mosnegii de pornit, dar de-i pornesti sunt greu de-oprit", asa ca daca ma pornesc, carcotesc pana maine 😀
Ioana, nu stiu despre ce carte e vorba dar nu ma mira ca s-a scris. Parca s-au terminat tarile. Vreau si eu sa vad impresii din Anchorage, Petropavlovsk sau Murmansk. Aaaaa, e frig. Nu merge regasirea la temperatura aia. De asemenea e stiut faptul ca meditatia merge cel mai bine cand sunt multi multi oameni. Meh…
Andrei C, "Eat, pray, love" se numeste "cartea" (lu' peste). Cat despre regasirea la frig, poate o sa ai ocazia sa citesti la mine in curand despre asta :-))). Nu de alta, dar visez la Antarctica, Groenlanda, Patagonia si Svalbard 😀
In nord e liniste si fain. Merita.
Mda, am auzit de carte/film dar cred ca respectivul curent e mai vechi. 🙂
Ioana, si eu vreau sa stiu care e cartea aia; nu de alta, da' poate vreau sa ma regasesc intr-o zi 😀
Andrei, la Petropavlovsk te regasesti eventual cu o sticla de vodca… zic eu 🙂
Regula 14: Scrie si pentru baieti atunci cand esti fata.
Regula 15: Scrie si pentru fete atunci cand esti baiat.
:))
Stiu ca nu e in mintea dumneavoastra, fetelor, sa scrieti unisex. Dar am vazut ca la blogurile de calatorii detinute de doamne/domnisoare comenteaza in marea majoritate tot doamnele/domnisoarele, in proportie de ~ 90%.
Faceti ceva in sensul asta. :))
Si eu ma ghidez dupa aceleasi reguli. In plus, incerc sa-l implic si pe cititor in poveste, relatand ca si cum chiar el ar calatori atunci pe acele meleaguri. Si raspund la fiecare comentariu. Cel mai mult conteaza feedbackul;)
Am lipsit si eu o zi si uite ce valuri a creeat acest travel writer! 🙂
Ioana, oare te gandesti la ce ma gandesc si eu cu regula 13? 🙂
Andrei, oamenii cauta carari strabatute de altii. Daca altii s-au regasit in India si e garantat ca s-au regasit, de ce nu m-as regasi si eu? Dintr-o data se sterge orice cautare interioara si pleci pe drumurile altora, nu pe-al tau.
Mihai, mai explicit cum e cu regula asta?!
Nu stiu daca s-a scris pe undeva, insa scrisul pt bani dauneaza grav sanatatii.
@Liliana: …sanatatii mentale, ca sa te completez :-))))))). Se prea poate sa stii tu ce stii cu regula nr. 13, in orice caz e ceva la mijloc cu regula asta daca fiecaruia ii sugereaza cate ceva (pe cate cineva, sau acelasi cineva?!) 😀
Pai doar constat, n-am o solutie sau o reteta.
Trebuie sa faceti cumva ca prin scrisul dumneavoastra (ma refer aici la blogurile 'feminine') sa reusiti sa atrageti comentarii si de la domni, nu tot mereu de la doamne.
Cum? Nu stiu.
Ma rog, era doar o constatare, nu chiar regula. 🙂
Mihai, dar sunt şi multe alte bloguri de călătorii scrise de bărbaţi. unii sunt chiar cei mai buni. 🙂
Mihai, zambesc. Ca o paranteză fie vorba, când am scris despre muzeul faleologic, toţi colegii de sex masculin erau fani :). Na, n-am vrut sa fie cu ofensă, dar remarcam şi eu aşa… E de studiat ce spui tu.
Ai dreptate, problema e ca nu prea stiu cum sa scriu pentru baieti…fata fiind 🙂
Ma prind si eu in hora regulilor. 🙂 Decat sa postezi zilnic articole de o calitate indoielnica mai bine postezi mai rar dar mai "cu cap".
Imi dai idei pentru un alt articol 🙂
Unul, altul, a devenit uneori un fel de semnatura a fotografiei cu subsemnatul. Cum zicea Andrei C printr-o postare, fotografii de tip YO-LA. Io la munte, io la mare …
Si ultima regula, care de fapt si de drept ar trebui sa fie prima: Sa ai cu ce scrie!, zic eu, care mi-am "internat" laptopul in service sambata asta 🙁
regula 9.a. de fiecare dată când pui o virgulă între subiect şi predicat, un bilet de avion se scumpeşte.
Sau: de fiecare data cand iei salariul, biletul de avion s-a scumpit de deja de vreo 3 ori 😀