La un moment dat în 2014, când mi-am făcut cont pe Goodreads, mi-am propus să citesc 100 de cărți anul acesta. S-a dovedit a fi o țintă nerealistă, se pare că nu citesc chiar atât de mult pe cât credeam eu: într-un an de zile am citit vreo 46 cărți, la care se adaugă vreo 8 începute și abandonate plus încă una pe care probabil o s-o termin până la sfârșitul anului.
Însă 2014 a fost un an bun la categoria cărți, am descoperit niște scriitori de care nu mă atinsesem până acum, de unii dintre ei îndrăgostindu-mă iremediabil: Yasunari Kawabata, ale cărui cărți sunt delicate ca niște haiku, Kazuo Ishiguro, japonezul emigrant în UK care scrie atât de bine despre ambele lumi, Bernhard Schlink, scriitorul cu nume banal, dar ale cărui povești le-am citit cu atâta plăcere (tot el a scris și Cititorul, pe care n-am citit-o încă).
Au fost și câteva cărți de călătorie foarte bune: Din inima Africii, În sălbăticie, Povestiri indiene, Îndrăgostită de un masai, Anticarul din Kabul, India secretă.
Câțiva ruși, eu fiind o iubitoare de literatură rusă: O zi din viața lui Ivan Denisovici de Aleksandr Soljenițîn, Sonata Kreutzer. Moartea lui Ivan Ilici de Lev Tolstoi, Înmormântarea veselă de Ludmila Ulițkaia, Doamnele din Sankt-Petersburg de Nina Berberova.
Puținii autori români care au răzbit printre atâtea nume străine au fost citiți cu mare drag: Jurnal suedez (cinci volume mari și late) de Gabriela Melinescu, Amintiri din pribegie de Neagu Djuvara și 20 de ani în Siberia de Anița Nandriș-Cudla.
Cu toate astea în Top 10 nu pot lăsa decât 10 titluri, acele cărți care mie mi-au plăcut cel mai mult în anul care a trecut:
#1. Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro. Mi-a lăsat cea mai adâncă impresie, o carte pentru care am stat trează până pe la 4 dimineața, ca s-o termin de citit. Poate nu este o capodoperă a literaturii universale, dar în 2014 asta e cartea care mi-a plăcut cel mai mult.
#2. Frumusețe și întristare de Yasunari Kawabata. A fost prima carte de Kawabata pe care am citit-o, urmată apoi de multe altele. Dintre toate cele citite de mine anul acesta, Frumusețe și întristare mi s-a părut cea mai bună. Până și titlul este perfect.
#3. Din inima Africii de Karen Blixen. Dacă această carte ar fi avut 100 de volume le-aș fi citit pe toate cu aceeași voluptate.
#4. Orele de Michael Cunningham. Am văzut și filmul, am citit și Doamna Dalloway a Virginiei Woolf, dar până la urmă parcă tot cartea lui Cunningham îmi place cel mai mult.
#5. Oameni din Dublin de James Joyce. L-am evitat pe Joyce până anul ăsta din cauza lui Ulise – două cărămizi care tronează și acum în biblioteca mamei și care m-au ținut la distanță de acest autor ultra-lăudat de critică. Dar Oameni din Dublin este altceva, e o colecție de povestiri despre destine mărunte din orașul irlandez, poveștile unor băieți, a unor îndrăgostiți, a unei familii. Le-am citit cu plăcere și poate într-o zi îmi fac curaj să deschid și Ulisele ăla 😊
#6. Bufnița oarbă de Sedagh Hedayat. O carte atât de „încifrată” încât nu am putut scrie nimic despre ea, pentru că nu am știu de care „colț” s-o apuc. Este considerată capodopera literaturii iraniene și nu seamănă cu nimic ce v-ați putea imagina ca fiind specific Iranului, este O mie și una de nopți întoarsă de dos, coborâtă în tenebre și apoi pusă pe hârtie.
#7. Jurnal suedez de Gabriela Melinescu. Am citit toate cele 5 volume cu o mare delectare, jurnalul ei fiind ca o fereastră deschisă spre alte lumi. Mi-ar plăcea să citesc și un al șaselea volum, dar nu știu dacă va fi să fie…
#8. Povestiri indiene de Rudyard Kipling. Un clasic al literaturii universale, Kipling povestește cu atâta înțelegere despre India în care s-a născut, încât povestirile lui ar trebui să fie lectură obligatorie pentru oricine susține că e interesat de țara aceasta.
#9. În sălbăticie de Jon Krakauer. Povestea morții tânărului care s-a aventurat în Alaska este o poveste de supraviețuire care s-a terminat prost datorită unei întâmplări. Lecția finală e că natura e foarte dură și oamenii o idealizează prea mult.
#10. O mie și una de nopți și zile de Naguib Mahfouz. Autorul egiptean care m-a fermecat cu Trilogia Cairoului a scris această replică la O mie și una de nopți, o carte ușoară, fără mari pretenții, dar care se citește cu plăcere.
Cum la final de an m-am cadorisit cu un Kindle, poate o să am mai mult spor citind cărți electronice și la anul o să raportez o recoltă de…hm, 60 de cărți? 😊
P.S.: dacă ați citit anul ăsta o carte care v-a plăcut foarte mult, spuneți-mi și mie 😊
13 comentarii
Mie mi-a plăcut mai mult filmul the hours decât cartea.cartea mi-a părut a fi foarte atent scrisa,retusata. In salbaticie nu am citit dar am văzut filmul si mi-a plăcut f.mult.
E bun si filmul, dar in ultima vreme prefer cartile unui film, oricat de bun ar fi el 🙂
Cred că o să citești mai mult cu Kindle-ul, cel puțin mie așa mi s-a întâmplat. Din ce-am citit anul ăsta mi-au plăcut mult Memoriile lui Eliade, Femeia sfâșiată a lui Simone de Beauvoir și Cimitirul lui Teleșpan.
Felicitări pentru cele aproape 50 de cărți!
Sa stii ca si mie mi se pare ca citesc mai repede pe Kindle. Poate pentru ca in loc sa dau pagina, apas cu degetul 😛
Mersi, o sa caut Cimitirul lui Teleșpan, am mai auzit de cartea asta.
"Pastorala americană" a lui Philip Roth și "Timpul ce ni s-a dat" de Annie Bentoiu. A doua poate fi considerată un soi de carte de călătorie în ultimii ani de dinaintea comunismului și primii ani de după;)
Imi place cum scrie Philip Roth, dar cartea asta n-am citit-o, multumesc. Am pus-o si pe Annie Bentoiu pe wishlist – of, nu stiu cand o sa citesc atatea carti 🙂
Din ce am citit anul asta, mi-au ramas in suflet "Flori pentru Algernon" a lui Daniel Keyes si "Lumea Sofiei" de Jostein Gaarder.
Interesante, le-am pus pe wishlist.
Da, îți trebuie o vacanță numai și numai pentru citit:)
Anul trecut am citit mult mai putin decat obisnuiam inainte, sper sa recuperez pe 2015. Insa cartile care mi-au fost dragi au fost Un eremit in Himalaya( P Brunton), Mecanica inimii(M Malzieu) si Calatoria unei parizience in Lhasa( Alexandra David Neel).
Multumesc. Si mie mi-am placut Brunton, dar am citit alta carte, despre India. Pe Alexandra David Neel o am pe lista de ceva timp.
Anul trecut am citit 13 carti, dar n-au fost cu ghinion 🙂 Imi amintesc cu placere de ele, plus ca numarul mi-a permis un top 10. Le mentionez numai pe cele de pe primele trei locuri: Sub aceeasi stea de John Green, Hotul de carti de Markus Zusaksi Cronica de familie de Petru Dumitriu. Cu mare drag am citit cateva articole scrise de tine, am descoperit si o lectura in comun- Sapte ani in Tibet (am citit-o mai demult, inainte de a avea blogul). Iti urez spor la citit si calatorii de poveste, in continuare!
Am pus pe lista "Cronica de familie" de care nu stiam. "Hotul de carti" inca asteapta sa imi fac timp pentru ea, cine stie cand va fi si asta. Spor la citit si tie 🙂