Miros de iarnă, zile friguroase și o săptămână nesfârșit de lungă. Sentimentul unor lucruri care s-au sfârșit. Ciocolată cu iaurt și căpșuni lângă un ceai fierbinte. Cineva încercând seara ușa de la intrare. Reparații și constatarea banală că nu am în casă nici măcar o șurubelniță cât de mică.
Târguială pentru niște crizanteme. În parc o pisică cocoțată într-un pom ca să scape de un cățel care mi-a lins degetele (făcut pact cu dușmanul, da). Frunze, peste tot frunze, m-aș fi aruncat în ele dar adultul din mine s-a opus.
Laptop mort, sentimentul (iar!) că mi-a murit cineva apropiat, cu care am împărțit multe lucruri (și chiar așa a fost). Ubuntu și dificultatea de a te obișnui cu ceva diferit. Piețele pline cu verdețuri – belșug dinaintea iernii – și firele de iarbă care s-au pornit să crească tocmai acum. Ghidul despre Japonia (oare voi ajunge acolo?), cartea lui Bogza (ce crudă poate fi viața), tortul cu trei feluri de ciocolată. Balerinii pe care deja nu-i mai pot purta, siropul de tuse și internetul mobil care mă scoate din sărite. Noiembrie. M-am cam săturat de toate.
0 comentariu
Ce frumos…
Si la noi s-a mai racorit, ieri am cumparat calorifer pentru zilele mai reci ce vor veni…
Ce cauta lostrita aia printre frunze??
Lostrita ii zice? Habar n-am, o fi ramas de la pescari.
Fugi la munte! Iti schimbi perspectiva.
Ti-o schimba temporar…
Noiembrie trist, Anca! Las' ca trece! 🙂
Da, jumatate a trecut deja…
Încă din octombrie simt asa 🙁
Ei, macar in decembrie ne-om reveni…sper 🙂
Stimata doamna, va citesc cu multa placere!
Multumesc 🙂
ştiu soluţia! trebuie să ne aruncăm în frunze şi să acceptăm mirosul sfârşitului. nu ştiu despre tine dar în weekend eu asta voi face.
Daaa…, buna idee 😛