Culmea Pricopanului din Munții Măcin e genul acela de traseu ușor în care te mândrești că ai atins niște vârfuri de câteva sute de metri (între trei și patru). Pe alocuri urcușul e abrupt / foarte abrupt, dar mie mi s-a părut lejer și nici ca durată nu ridică prea multe probleme (cam patru ore în circuit, ceva mai mult dacă faci multe opriri).
Probabil primăvara pe vreme bună e mai frumos, eu am prins o zi înnorată în care totul părea cam cenușiu, dar peisajul e interesant, cu toți bolovanii și rocile măcinate și stâncile care stau să se prăvale în vale. Păcat că drumul până acolo e groaznic de lung – nu putea și Măcinul ăsta să fie mai aproape de București? 🙂
Anca-san, unde sunt testoasele? :))
Hibernează 😀
Ce frumos! Atat de aproape de mine si totusi n-am ajuns niciodata.