Tivoli, loc de refugiu pentru aristocrația romană bogată din Roma: este sit UNESCO, găsești acolo cascade, grădini renascentiste, nenumărate fântâni și vile elegante ca Villa d’Este & Villa Gregoriana.
Sumar
Tivoli
Oamenii nu apreciază îndeajuns libertatea, nici măcar în doze foarte mici. Libertatea de a decide pentru tine, când deciziile te privesc doar pe tine. Libertatea de a putea lua trenul, spre o destinație oarecare, într-o zi oarecare. Libertatea de a pleca, atunci când vrei să pleci.
Se anunța ploaie în Roma și în împrejurimi, iar eu alergam prin gara Termini, să prind trenul. Tocmai citisem despre cineva care afirma ”I don’t run for trains”, pentru că ”running for trains is meaningless”. Desigur, mă gândeam eu, să nu alergi după trenuri funcționează atunci când trenurile vin din 5 în 5 minute. Când trec o dată la două ore sau o singură dată în viață, you run for it!
Când am ajuns la Tivoli începuse să plouă cu găleata. Iată-mă acolo, întrebându-mă de ce eram acolo și de ce, DE CE, nu aveam o umbrelă. M-am oprit în prima cafenea plină cu localnici și am cerut un cappucino. Nu părea să fie o zi bună. Și cu toate astea era. Mi-am luat ceașca și m-am așezat la o măsuță pe lângă care se învârtea un pudel. Un pliculeț cu zahăr, multă spumă de lapte, o zi doar pentru mine.
Villa d’Este
Ce ciudat. Nici nu am intrat bine în Villa d’Este că o doamnă mi-a înmânat un bilet și a făcut un semn, de parcă era nerăbdătoare să merg mai departe. Înăuntru se punea la cale un concert: Il canto di Orlando. Am furat un program de pe un scaun și m-am strecurat prin camerele vilei. Afară ploua și mă întrebam dacă mai avea rost să vizitez grădina.
Era o vreme de toamnă, nu era primăvara pe care o visasem. Dar până am ajuns la primul etaj, după multe încăperi cu picturi elaborate, a stat și ploaia. Doar un pic de soare și parcă mi se schimbase chiar și soarta! Doar un petic de cer senin, și parcă merita din nou să trăiești!
Villa d’Este e un palat cu o grădină renascentistă și cu nenumărate fântâni. A fost construită la ordinul unui cardinal și a trecut prin multe mâini până a ajuns muzeu și sit UNESCO. Înțeleg de ce cei bogați au ales Tivoli ca loc de odihnă, departe de Roma: e mai răcoare acolo, iar peisajul e minunat, cu dealuri și cascade.
Villa Gregoriana
Villa Gregoriana nu e de fapt o vilă, ci un parc sau, și mai bine, un traseu de hiking care te plimbă pe lângă grote și cascade, puncte de belvedere, poduri și ruine. Parcul a fost construit la dorința Papei Gregorius XVI prin 1835 și e în momentul de față un pic în renovare, dar se poate vizita.
Practic tot ce faci este să cobori în fundul unei văi și apoi să urci din nou, trecând pe lângă cascade și priveliști spectaculoase. E un traseu ușor, care te scoate, după aproximativ o oră, lângă un pod. Și lângă o înghețată.
Cum ajungi la Tivoli
Poți ajunge cu trenul din Roma Termini, biletul costă 2,6 euro.
Intrarea la Villa Gregoriana: biletul de intrare costă 7 euro.
