Templul păgân de la Garni și Geghard, mănăstirea din peșteră

Am vrut foarte mult să ajung la Garni și Geghard dacă tot vizitam Armenia, și o dată ce mi-am prelungit șederea acolo cu o zi am profitat de asta ca să-mi mai cumpăr o excursie – cele două locuri sunt în apropierea Erevanului, la mică distanță unul de altul, iar ghidul ne-a momit cu promisiunea că dacă e senin și se vede Araratul, oprim câteva minute pentru poze.

Templul Garni

N-a fost să fie, în schimb drumul a fost atât de hurducăit și prost, prin niște munți prăpăstioși pe unde de-abia se strecura microbuzul, încât ne întrebam la un moment dat dacă o să ieșim cu bine de acolo.

Garni e singurul templu păgân din Armenia și e într-o stare surprinzător de bună, mai bună decât unele mănăstiri care sunt mai noi decât el, dar asta pentru că a fost reconstruit după un cutremur care l-a pus la pământ. Ca orice lăcaș armenesc de cult, și Garni a fost construit într-un loc excepțional de frumos: la capătul unui fel de promontoriu, înconjurat din trei părți de văi adânci înverzite. Am stat peste o oră acolo, dar era atât de cald încât nu mai știai unde să te ascunzi, ca o șopârlă leșinată de soare.

La final, după ce am ieșit din templu, m-am oprit la niște tarabe să mă lămuresc ce sunt cârnații ăia roșiatici pe care îi văzusem peste tot în Armenia, atârnând afară în soare și praf – de fapt sunt un fel de desert, se numesc churchkhela și sunt făcuți dintr-un sirop gros de fructe în care se pun nuci sau alune mărunțite și modelați în formă de cârnat, cel mai frecvent, sau foițe subțiri împachetate sul.

Am luat un fel de clătită din asta, dar n-am fost foarte încântată, are un gust acrișor și cam atât. Ca desert probabil sunt mai sănătoși decât majoritatea deserturilor de la noi, dar combinația nu prea mi-a plăcut. Când am ajuns în Georgia m-am întâlnit iar cu churchkhela peste tot, Georgia fiind, de fapt, țara lor de origine.

Cum se ajunge acolo: cu marshrutka din Erevan sau cu o excursie organizată (eu am fost cu o excursie de la Hyur Service).

Vizitare: biletul de intrare costă 1000 AMD.

Geghard, mănăstirea din peșteră

Dacă ați văzut vreodată imagini cu locuri atât de vechi încât nu păreau să aibă nicio legătură cu realitatea în care trăim noi, să știți că și Geghard este un astfel de loc. O vizită acolo seamănă cu o călătorie în trecutul creștinătății, pe vremea când aceasta se celebra prin peșteri, la lumina lumânărilor și la adăpost de pericolele de afară.

Mănăstirea Geghard este ca un fagure bătrân: intri într-o biserică, apoi de acolo printr-o ușiță mică într-o capelă săpată în stâncă, prin care curge chiar și un izvor, apoi în alta, după care ieși afară și urci la etaj, unde descoperi altă încăpere, săpată deasupra celorlalte și cu o ferestruică de unde poți privi în jos. Atmosfera e completată de raza de lumină care trece pieziș prin oculus (gaura din cupolă), plutește pe deasupra capului credincioșilor și se dizolvă în întunericul din colțuri.

Afară mai e un rând de chilii săpate în piatră în care se poate intra, deși sunt atât de mici încât nici să te învârți în jurul tău nu poți acolo, iar dincolo de zid curge un pârâu cu un pod arcuit frumos deasupra. În caz că descrierea mea „literar-artistică” nu v-a convins, să știți că Geghard este sit UNESCO din anul 2000.

🗺️ Ce am vizitat în Armenia

📍 Bine am venit în Erevan – impresii din capitala Armeniei
📍 Mănăstirea Tatev – cu telecabina peste canion
📍 Ecimiadzin – cea mai veche catedrală din lume
📍 Prin Armenia cu agenția Hyur – excursii organizate din Erevan
📍 Khor Virap și Noravank – muntele Ararat și defileu roșu
📍 Lake Sevan – mănăstiri și natură în Dilijan
📍 Caucaz și Munții Caucaz – circuit prin 4 țări și buget total