Punjab
M-am dus până în nordul Indiei în Amritsar pentru un singur motiv: să văd Templul de Aur și să întâlnesc la ea acasă una din multele religii din India, religia sikh.
A fost nevoie de două zboruri și o escală în Delhi ca să ajung acolo într-o seară pentru ritualul meu preferat: prepaid taxi. Este o invenție tipic indiană în care plătești cursa în avans, ca să nu ai discuții după aceea cu șoferul. În Amritsar am plătit destul de mult, vreo 500 de rupii pentru o distanță de 10 km și de cum am ieșit din aeroport m-au luat în primire două turbane și un țânțar.
Pentru cazarea din Amritsar mă sucisem atât de mult să găsesc un hotel convenabil, încât în cele din urmă am nimerit într-unul destul de răpciugos. Dar era seară, prea târziu ca să mai caut altceva, așa că am luat o cameră în care mobilierul părea să fi atins centenarul, iar ventilatorul avea o singură viteză (mare), care m-a zăpăcit cu totul în timpul nopții.
Dimineața am plecat să vizitez orașul și Templul de Aur, după un mic dejun la pungă cumpărat de pe stradă: un fel de langoș subțire care venea la pachet cu un sos picant de legume pe care vânzătorul mi l-a dat într-o pungă, pe care mai târziu am abandonat-o pe undeva.
Pe cât de prăfos și sărăcăcios e orașul în afara zonei din jurul templului, pe atât de strălucitor este Templul de Aur. Acolo unde sărăcia a biruit clădiri și oameni, nu a avut nicio șansă în fața unui templul religios, cel mai important pentru religia sikh: Templul de Aur este uriaș și te impresionează prin frumusețe, curățenie și pioșenia celor care îl vizitează.
Sikhismul este o religie monoteistă apărută în secolul al XV-lea în statul Punjab. În sikhism, toți oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu, iar credincioșii trebuie să respecte cinci reguli (cei cinci K), printre care cea care le impune să nu își taie părul (kesh) și să își acopere capul. Bărbații trebuie să poarte un turban (elementul lor distinctiv), femeile pot folosi un batic.
Aceste reguli se aplică și copiilor mici, vezi frecvent băieți de 3-4 ani cu un fel de coculeț în vârf și un mini-turban care le acoperă capul. Bărbații poartă la cingătoare un cuțit (kirpan) și am văzut chiar și femei sau copii cu un astfel de obiect simbolic. Ceilalți K sunt: kara (o brățară din metal), kangha (un pieptene din lemn) și kachera (niște chiloți din bumbac).
Desigur, dacă vrei să vizitezi Templul de Aur trebuie să respecți și tu anumite cutume: în templu se intră doar descălțat (pantofii se pot lăsa la niște standuri de pantofi de afară, serviciul e gratuit) și cu capul acoperit. Chiar dacă nu ai o eșarfă la tine, sunt multe coșuri cu tot felul de basmale din care poți alege ceva.
La intrarea în templul sunt sikhi care verifică respectarea acestor reguli: vizitatorilor străini le cer, politicos, să le verifice geanta ca să nu aibă pantofii acolo (greșeala pe care o fac străinii și pe care am făcut-o și eu e să considere că trebuie să te descalți din motive de igienă și că atâta vreme cât te-ai descălțat este în regulă, chiar dacă pantofii sunt în geantă.
De fapt, încălțămintea reprezintă ceva impur, care nu trebuie adus în templu sub nicio formă, de unde și verificările constante de la intrarea în temple pentru toți cei care sunt străini și nu sunt familiarizați cu aceste lucruri).
Eu aveam capul acoperit cu o pălărie și mă gândeam că poate am voie să intru așa, dar sikhul de la intrare mi-a explicat că pălăriile nu sunt acceptate, s-a dus la unul dintre coșuri, a ales o basma și mi-a legat-o pe cap. Mi-a plăcut că a avut grijă să îmi asorteze basmaua cu rochia pe care o purtam: rochia avea și ceva galben, așa că m-am ales cu o basma tot galbenă 😊
Templul de Aur din Amritsar
La Templul de Aur vin sikhi din întreaga lume în pelerinaj, unii dintre ei rămân mai mult timp ca voluntari – sunt cei care stau la intrarea în templu și verifică dacă ai capul acoperit și dacă te-ai descălțat, în timp ce alții patrulează prin templu cu o suliță în mână, iar dacă văd ceva nepotrivit vin lângă tine, bat cu sulița în podea și îți cer să-ți acoperi capul / încrucișezi picioarele.
Vizitarea templului se face în sensul acelor de ceasornic, te poți opri să asculți muzică sau să iei masa (în templu se oferă mâncare vegetariană gratuită pelerinilor). Atât pe marginea bazinului, cât și în zona din jurul Gurdwara (templul sacru în care se păstrează Guru Granth Sahib, care nu este o persoană, ci o carte sacră), nu ai voie să stai așezat decât cu picioarele încrucișate. Nu ai voie să stai așezat pe marginea bazinului cu picioarele în jos și nu ai voie să stai cu picioarele întinse în direcția Gurdwara.
La un moment dat m-am așezat la umbră aproape de bazinul cu apă cu picioarele încrucișate, însă după vreo 10 minute nu mai puteam sta așa, așa că mi le-am întins – aveam o rochie lungă care le acoperea cu totul. Un sikh care trecea pe acolo a venit spre mine și, cu cel mai politicos ton posibil, m-a întrebat: ”Excuse me, madam, is something wrong with your legs?” 😊
Templul Durgiana
Zona din jurul Templului de Aur arată cel mai bine, sunt câteva străzi pietonale și multe clădiri roșiatice, restaurante, magazine și hoteluri mai bune. Nu sunt prea multe de văzut, așa că am plecat spre un alt templu, mai vechi și mai părăginit – Templul Durgiana.
Deși arhitectura lui e identică cu cea a Templului de Aur, Durgiana este un templu hindus și pentru un necunoscător ca mine, toate astea au fost destul de confuze. Pe de altă parte, probabil că este explicabil – fondatorul sikhismului a fost, inițial, de religie hindusă. În apropiere am dat și peste o moschee unde un bătrân amabil mi-a permis să intru în interior și să fac câteva fotografii.
Seara la Templul de Aur
Seara, Templul de Aur este o experiență cu totul diferită de cea din timpul zilei, așa că m-am reîntors după masa târziu pentru o altă vizită. Pe drum am descoperit kulfi, o înghețată din Punjab ca un fel de budincă din lapte păstrată la rece în conuri de metal – când o cumpărai o scoteau din con și o înfigeau într-un băț. E foarte bună!
La intrarea în templu am dat peste două fetițe care vindeau cărți poștale și pixuri – cărțile poștale erau tare urâțele, până la urmă am cumpărat un pix, dar am avut grijă să le dau amândurora niște bănuți, au fost atât de fericite cum numai copiii pot fi. Un alt băiețel foarte mic a venit până la mine ca să-mi atingă mâna, atât de fascinați sunt indienii, chiar și cei mici, de străini. Templul e foarte animat seara, iar Gurdwara, acoperită cu aur pur, strălucește în noapte.
Accesul și vizitarea: Templul de Aur se vizitează gratuit, intrarea este permisă oricui, indiferent de religie, însă numai cu capul acoperit și picioarele descălțate. La intrare ai posibilitatea să te speli pe mâini sau pe picioare, iar templul este extrem de curat (spre deosebire de altele vizitate).
Alte locuri din împrejurimi: poți merge într-o excursie de o zi la granița cu Pakistanul pentru a urmări ceremonia schimbării gărzilor.
