Cum aș putea să vă explic de ce mi-a plăcut atât de mult orașul Tbilisi, capitala Georgiei? Nu este o destinație faimoasă (din fericire), nici aureolată cu un nimb de mister și romantism care să atragă mase mari de turiști din vest – numele de Georgia încă mai inspiră teamă (Doar se știe că e război acolo. Sau a fost cândva, mă rog, oricum nu contează, e „periculos”). Într-un clasament al preferințelor personale am pus Tbilisi în fața multor orașe europene, ca Bratislava, Belgrad sau altele. Tbilisi mi se pare cu mult mai frumos.
Davit Agmashenebeli
În prima zi în Tbilisi m-am plimbat enorm de mult, aproape exclusiv pe jos (deși au metrou) sau cu funicularul și telecabina. Tbilisi nu este un oraș plat, ba dimpotrivă, și sunt câteva locuri bune unde te poți cocoța pentru a privi orașul de sus. Primul care mi-a ieșit în cale a fost funicularul, după ce m-am plimbat pe o foarte lungă stradă pe care se înșirau una lângă alta case foarte cochete, cu balcoane atent lucrate în lemn, ca o broderie: Bulevardul Davit Agmashenebeli.
Funicularul
Stăteam foarte aproape de acest bulevard și de stația de metrou Marjanishvili, dar în prima zi am ales o rută ocolitoare, care m-a dus înapoi la gară, de unde mi-am cumpărat bilet de tren pentru Baku (40 de lari), apoi, printr-un cartier ca un bazar caucazian, am ajuns pe Davit Agmashenebeli unde m-am oprit să mănânc niște kachapuri (2 lari pentru două plăcinte și o sticlă de apă) și de acolo am trecut râul, la funicular.
Pentru a ajunge acolo am urcat un deal printre case foarte vechi, construite în pantă, unele arătând la fel de fragile ca niște bunicuțe care se pregătesc pentru a 90-a aniversare. Prin contrast funicularul e o instalație modernă și nouă, trebuie să îți cumperi un card pe care îl încarci cu un „dus” (4 lari) sau un „dus și întors” și apoi cabina urcă tăcută până în cel mai înalt punct al orașului. Sus am găsit un restaurant de pe terasa căruia puteai privi în zare, peste oraș, și m-am oprit să iau masa acolo. Aveau mâncare georgiană și prețuri decente – am plătit 13 lari (5,8 Euro) pentru două feluri de mâncare, o supă georgiană de pui și khinkali, un fel de colțunași umpluți cu carne și ierburi aromatice.
Pentru că funicularul e în vârful unui deal împădurit am preferat să cobor pe jos pe o cărare cu trepte din lemn și piatră. La un moment dat am ajuns la o bisericuță pitită printre copaci și m-am felicitat că nu am coborât tot cu funicularul, căci nu aș fi zărit-o. De pe străduțele de lângă funicular de pe care se zărea celălalt deal, pe care este cetatea, am ajuns foarte repede pe Bulevardul Rustaveli, unde m-am oprit să cumpăr vederi, și în Freedom Square.
Frumosul Tbilisi
Dacă în Armenia oamenii aveau ceva distinctiv al lor – un nas cu „personalitate” – în Georgia oamenii arătau ca toți ceilalți oameni. Poate cu aer ceva mai dur, în special bărbații, dar nu într-atât încât să te sperii de ei. Se spune despre femeile gruzine – în cărți, cel puțin – că sunt foarte frumoase și într-adevăr, când mergeai pe stradă vedeai și astfel de fete, însă fete frumoase sunt și în România, așa că nici asta nu părea să fie o trăsătură exclusiv georgiană.
Orașul este însă frumos, curat (nu-mi amintesc să fi văzut gunoaie pe unde m-am plimbat eu), cu construcții noi în centru și cu case vechi restaurate. Un cartier întreg de lângă cetate se transformase într-un fel de centru vechi, cu multe cafenele, străzi pietonale și un aer molcom, de oraș tihnit. Din loc în loc erau și case într-o semi-ruină – dar cred că în câțiva ani și acestea vor fi într-un fel sau altul renovate, tot orașul părând să fie într-un proces de „înfrumusețare” și renaștere.
Peste tot găseai restaurante turcești sau georgiene, dar și cofetării – cele mai bune pricomigdale le-am mâncat în Tbilisi, la o cofetărie de unde îmi luam zilnic câte o pricomigdală uriașă în drumul meu spre stația de metrou Marjanishvili. De multe ori preferam să mănânc la unul din multele restaurante turcești: mâncarea era mereu foarte bună, servirea ireproșabilă, oamenii zâmbitori. Pe stradă se vindea și cvas dintr-un butoi, am băut și eu, dar nu mi-a plăcut, seamănă la gust cu o Cola mai răsuflată.
Cel mai tare însă mi-a plăcut partea orașului de lângă cetate, cu telecabina care urcă acolo, cu podul pietonal futuristic și o sală de concerte care arată ca două țevi uriașe. M-am plimbat cu telecabina aia de mai multe ori (biletul e 4 lari), urcam până la cetate de unde se vedea tot orașul, iar de acolo coboram pe jos: dacă o luam într-o parte ajungeam la vestitele băi de sulf, dacă o luam în cealaltă ajungeam pe malul râului. Oriunde aș fi mers descopeream un oraș care îmi plăcea foarte mult, chiar și cartierele neturistice cu pisici vagaboande și case în ruină îmi plăceau. Nu știu cum va arăta Tbilisi peste 5, 10 ani, dar este unul dintre orașele în care îmi doresc să mai ajung măcar o dată în viață 😊
Băile sulfuroase din Tbilisi
Tbilisi este cunoscut și pentru băile sale sulfuroase din Abanotubani, chiar în centrul orașului, între râul Mtkvari și munte. Însuși Pușkin a fost un client al acestor băi, băile având o tradiție veche în Tbilisi (numele orașului trăgându-se din cuvântul „cald”).
Sunt în jur de 15 băi în Abanotubani, dar acestea sunt cele mai cunoscute: Băile Orbeliani, o clădire foarte frumoasă, decorată cu mozaic și având minarete în colțuri, Băile Regale, Băile Sulfuroase, Băile Bakhmaro și Băile Numărul 5. Prețurile sunt între 50-80 de lari pentru o oră, ceva mai scump dacă vrei o cabină numai pentru tine. Din păcate Băile Orbeliani erau închise când am fost eu în Tbilisi și am citit ulterior că sunt închise pe termen nedefinit (pentru renovări, se pare).
Pentru mine asta a fost ultima plimbare prin Tbilisi – după masa am plecat spre Baku, Azerbaidjan, într-o călătorie care a durat vreo 17 ore.
De asmenea, se pot face multe excursii de o zi din Tbilisi spre Kazbegi (Gudauri/Ananuri); pesterile manastire de la Vardzia, Sighnaghi ori multe alte trasee. Noi am folosit Makho-Tours – o tara cu un relief superb, ieftina si cu oameni prietenosi! De revenit cu siguranta!
Uau! Tbilisi arată superb 🙂 Inca nu l-am vizitat, dar sunt de acord cu ce ai spus vis a vis de alte capitale europene. Am vizitat Belgradul dar imaginile capitalei Georgiei il intrec. Imi place farmecul oriental al cladirilor pe care le-ai surprins iar panorama face toti banii.
Iti multumesc pentru articol! Trec Georgia pe bucket list 🙂
Sa ai o zi vesela,
Radu
Ma bucur ca-ti place orasul – inca nu am aratat toate fotografiile cu el 🙂
foarte frumos orasul! pare linistit. din primele poze seamana cu New Orleans, imi plac foarte mult casele. multumiri
New Orleans, mm, mi-ar placea sa ajung acolo 🙂
Sper sa ajung si eu prin zona Caucazului. Vad ca orasele au un farmec aparte, farmec ce nu prea il gasesti in orasele vestice.
Nu e foarte greu de ajuns, din Budapesta sunt cateva posibilitati, cu Wizz Air.