Târgoviște, Paștele cailor

Cum ar fi ca, după câteva luni de iarnă grea și enervantă, să mergi într-o sâmbătă la Târgoviște să sărbătorești Tudorița sau Paștele Cailor și să găsești acolo, nici mai mult nici mai puțin, decât primăvara! Plină de forță, solară, caldă, înconjurată de copii în costume populare și cai împodobiți, atât de frumoși, încât aproape că pălește și soarele în fața lor.

După o prognoză meteo pesimistă (ca de obicei), după trezirea la ora 3.30 dimineața ca să luăm personalul de la 5.52, după ce am mâncat cea mai veche prăjitură din tot orașul, am ajuns în cartierul Matei Voievod din Târgoviște. Câteva atelaje erau deja prezente și gata pentru o ședință foto particulară. Primul cal a trebuit totuși abandonat în viteză – era deosebit de nărăvaș (sau poate doar nervos din cauza concursului?). Invitați fiind să gustăm din niște plăcinte grozave, am aflat, printre îmbucături și costume populare bulgărești, ce este cu acest Paște al cailor.

Bulgarii din Târgoviște sărbătoresc în fiecare an Konski Veligden sau „Paștele Cailor” în prima sâmbătă din Postul Paștelui, în sâmbăta Sfântului Toader. Conform tradiției, această zi este menită să întărească legătura dintre grădinar și ajutorul său de nădejde, calul. Gospodarii își gătesc caii, se gătesc și ei și, după o plimbare prin cartier cu toate atelajele, se ține o slujbă și toți caii sunt botezați – stăpânul calului primește o bucată de pâine pe care o va împărți apoi cu calul său – simbol al parteneriatului dintre cei doi. Cezar, calul care a tras căruța în care mă urcasem eu, nu a zis nu când i s-a oferit chifla proaspătă. Căci după ce am fost invitați să mâncăm plăcinte, am fost invitați și la o plimbare cu căruța.

Și uite așa m-am plimbat pentru prima dată cu o căruță trasă de un cal dichisit cu pompoane roși, prin Târgoviște, într-un lung șir de căruțe trase de cai suri, albi, negri, sub un soare absolut perfect de primăvară. Nu cred că exagerez dacă spun că a fost, probabil, cel mai plăcut moment din tot acest an de până acum.

După plimbare, atelajele au așteptat liniștite să defileze în fața juriului. Nu mai e nevoie să spun că Cezar a luat note mari, chiar și un 10, fiind un cal foarte frumos. După defilare au mai urmat câteva probe, însă trebuie să mărturisesc că nu le-am mai urmărit cu atenție, de fapt nu le-am mai urmărit deloc pentru că am adormit pe o bancă din părculețul de lângă căminul cultural (soarele e de vină, prea nu îl văzusem de mult) și m-am trezit când se terminase totul și strada era straniu de pustie. Îmi poate spune cineva care a fost calul câștigător anul ăsta?