După amiaza, după ce am vizitat Chambord și Cheverny, s-a pus problema dacă să mai vizităm și Castelul Beauregard sau nu. Mama era cam obosită, cerul se cam înnorase (la Cheverny chiar plouase puțin), eu inițial voiam la castel, după care parcă nu mai voiam, în fine, în cele din urmă am decis pe ultima sută de metri (a autobuzului) să ne oprim și la Beauregard. Și nu ne-a părut rău.
Mi-a plăcut mult Blois, în parte pentru că acolo a binevoit să ne lase în pace ploaia, dar și pentru că îmi plac mai mult orășelele cochete decât metropolele faimoase. Chiar dacă există și metropole pe care le ador.
Iată că la trei ani de când am scris despre subiectul ăsta, iarna trecută (când a trecut?!) am pus mâna și am luat biletele de avion ca să merg în vacanță cu mama. La Paris, nici mai mult nici mai puțin, pe principiul că tot omul trebuie să vadă măcar o dată-n viață PARISUL. După mai multe heirupuri organizatorice, în sfârșit ne apropiem de marea evadare – mare pentru ea, că pentru mine o săptămână nu se încadrează la categoria „vacanța mare”, iar la Paris eu am mai fost. Luna viitoare decolăm și aterizăm, sper eu, cu bine, pentru că pentru mine va fi prima călătorie în formula asta, iar pentru mama va fi prima călătorie în străinătate (cea peste gard la vecinii noștri unguri, nu se pune).