Pe vremuri când vedeam poze la alții cu Piatra Secuiului mi se părea un fel de deal ușor de urcat, până am ajuns în sat și am văzut că e ditamai muntele. Așa că mi-am prelungit șederea acolo ca să pot merge pe Piatra Secuiului în weekend și să stau o zi întreagă acolo.
Flexibilitatea la muncă: să-ți începi ziua cu o plimbare cu bicicleta (în loc de metrou), să bei cafeaua la Cetatea Trascăului (în loc de automat) și să mănânci ciorbă cu tarhon, tocăniță de ciuperci și găluște cu prune (în loc de masa la cantină sau la sufertaș). Și tot îmi rămân 8 ore pentru #AsyncWork 😀 Asta când îmi permit programul și proiectele, căci nu toate zilele sunt așa. Dar când sunt, ce bine e să respiri aer curat, chit că la întoarcerea din plimbare m-a prins ploaia pe drum.
De la Mălâncrav mi-am mutat biroul #remote în Rimetea. Prima impresia când m-am apropiat de sat a fost…oh! Cât de frumos poate să fie! Apoi am nimerit la cea mai amabilă gazdă ever 1) am aflat că sunt ”prima” (prima vizitatoare pe care a avut-o anul ăsta, practic am deschis sezonul) 2) m-a învățat să fac focul cu hârtie, un știulete înmuiat în motorină și surcele; da, am avut sobiță în cameră 3) apă am scos din fântână și apoi în carafă 4) am ciocnit și niște țuică 😀
Dacă ajungeți prin Mălâncrav și vreți să faceți o drumeție mai scurtă, o variantă bună e traseul de 5 kilometri până la Nou Săsesc. E o plimbare peste dealuri care se poate face ușor dus-întors într-o zi mai relaxantă.
Sâmbătă am făcut un traseu de 23 kilometri pe Via Transilvanica între Mălâncrav – Florești – Criș și înapoi spre Mălâncrav, dar pe altă rută, pe drumul spre Iacobeni: am văzut o vulpe, un iepure uriaș, o căprioară și am fentat câțiva câini de stână. Fără moș Martin, din fericire!
M-am întors în România de câteva zile, dar nu am venit ca să stau între patru pereți: profit de anotimpul ăsta cu mult verde ca să vizitez câteva locuri în care îmi doream demult să ajung, ca Mălâncrav, și să lucrez remote de la țară, căci nicăieri nu e internetul mai bun ca-n România 😀
Am plecat la drum cu gândul să vizitez Criț, Cloașterf și Saschiz și am ajuns să-mi petrec weekendul la Târgu Mureș. Dorul de dealuri, sate săsești și biserici fortificate a rămas acolo, dar am redescoperit un alt oraș potrivit pentru un weekend departe de București.
Sunt mai multe locuri din apropiere de Deva în care mi-ar fi plăcut să ajung: Castelul Regal de la Săvârșin (era închis), Radna pentru Mănăstirea Romano-Catolică Sf. Maria (prea departe), Sarmizegetusa Regia (prea greu de ajuns), Orăștie (m-am răzgândit). Până la urmă am ajuns prin alte locuri, unele programate, în altele întâmplător.
I Giardini di Zoe – Villa Vinci: într-un sat de lângă Deva, în Banpotoc, sunt niște grădini private care arată ca-n Toscana – au fost amenajate de un italian care s-a mutat acolo și care le-a dedicat nepoatei lui, Zoe.
Dacă vreți să vedeți un adevărat castel medieval, cu turnuri, creneluri și un pod suspendat, așa cum trebuie să aibă orice castel care se respectă, mergeți la Hunedoara. E drept că e cam departe de București, iar Hunedoara este un oraș mic, fără alte atracții, dar Castelul Corvinilor compensează din plin.