Sâmbătă a fost o vreme perfectă pentru mers pe munte: soare cu doar câțiva nori, cât să dea bine în fotografii. Mi-era un dor grozav de natură, așa că am ales un traseu mai scurt, ușor de parcurs de una singură: Azuga – Pârtia Sorica – Vârful Băiuțul – Zamora – Bușteni.
Într-un frumos week-end de pandemie cu Coronavirus și început optimist de primăvară, am ajuns prin Țara Luanei, un ținut din Munții Buzăului cu peisaje sălbatice și schituri rupestre. Traseul a fost unul în circuit pe ruta Biserica rupestră din satul Aluniș – Chilia lui Dionisie – Fundul Peșterii – Peștera lui Iosif – Agatonul vechi – Agatonul nou – Piatra Găurită – Aluniș.
Undeva între Pitești și Craiova sunt două orășele oltenești, cam izolate și puțin vizitate: Slatina și Balș. La Slatina mergi pentru cea mai bună bragă, la Atletul Albanez, iar la Balș ca să te plimbi pe podul de fier și să bei un espresso.
M-am specializat în vizitarea orașelor mici, care deseori îți oferă surprize plăcute și cotloane pe care le poți explora în ritm lent într-o zi, două, de weekend. Mi-am propus să ajung la Cula Racoviță din Mioveni încă de când am aflat despre ea, pe de o parte pentru că îmi plac culele, pe de alta pentru că nu mai fusesem niciodată la Mioveni 😊
N-am auzit pe nimeni care să fi fost la Pucioasa, așa că a trebuit să merg personal să investighez ce e pe acolo 😀 Băile Pucioasa, stațiune de importanță națională, cum scrie pe un panou din oraș, e un orășel cu puține atracții, lucru care nu m-a împiedicat să mă plimb pe dealuri, pe malul lacului Ialomița și să socializez cu pisicile orașului.
Un city-break fain poate fi oriunde te simți bine, într-un oraș mic pe care l-ai trece cu vederea sau într-un oraș mare în care te pierzi în mulțime, tot ce îți trebuie e un strop de curiozitate să vezi ce se ascunde pe acolo și o rămășiță de bucurie în suflet cât să observi lucrurile frumoase care-ți ies în cale.
Am profitat de începutul de primăvară ca să vizitez Muzeul Satului de la Bujoreni, de lângă Râmnicu Vâlcea. Se întinde pe 8 hectare și prezintă case din județul Vâlcea: o fostă școală (cu mobila de pe timpuri), un han, o culă și multe case țărănești cu anexele lor.
Știți că mie îmi plac mult orașele mici care se pot vizita pe îndelete, iar când găsesc unul în care chiar ai ce vedea, sunt peste cale de încântată! Târgoviște este un astfel de loc – deși un oraș relativ mic, este cochet și are o istorie ilustră, multe obiective turistice interesante și, în plus, e la doi pași de București, deci se poate vizita foarte ușor într-o singură zi (deși eu n-am reușit să vizitez absolut tot – am mai lăsat ceva și pentru data viitoare).
Oltenița e unul din orașele acelea în care, după ce cu greu strângi câteva atracții turistice minore, le găsești și pe alea închise în weekend. Orașul e la o oră și jumătate cu trenul de București, lângă granița cu Bulgaria și două mari cursuri de apă pe malul cărora nu te poți plimba. Centrul orașului, mic, cu două străzi principale care se intersectează, era mai degrabă pustiu duminica. Îți vine să te întrebi de ce ar locui cineva acolo? Dacă nu ai avut inspirația să evadezi în tinerețe, o dată cu facultatea, sunt slabe șanse să te mai poți desprinde după aceea.
Vălenii de Munte, un mic orășel din apropiere de Ploiești, are câteva locuri faine de vizitat într-o excursie de o zi din București: primul și cel mai important este Casa Memorială „Nicolae Iorga”, casa în care savantul român a trăit timp de 40 de ani și în care a locuit cu a doua sa soție, Ecaterina, care i-a fost colaboratoare de-a lungul vieții. Cu Ecaterina a avut 7 copii, de la prima soție a mai avut 4, dar numele de Iorga nu s-a păstrat, băieții neavând urmași. Istoricul Andrei Pippidi este nepotul lui Nicolae Iorga și mai sunt câțiva nepoți prin Italia, care au fost în vizită la Vălenii de Munte vara trecută.