După trei săptămâni de vacanță, opt insule vizitate și o mulțime de drumuri cu feribotul, venise timpul să mă întorc acasă. Dar înainte de asta voiam să văd Chora de pe insula Milos, cocoțată pe un vârf de deal.
Erau mai multe locuri pe care voiam să le văd pe insula Milos, inclusiv câteva plaje mai greu accesibile pe care le-am ratat din lipsă de timp (Sarakiniko, Tsigrado), însă am compensat cu vârf și îndesat cu vizitarea Apolloniei (Pollonia / Apollon), în capătul insulei.
Adamantas, portul din Milos
Milos: ultima insulă din periplul meu prin insulele grecești. Imediat ce am ajuns acolo m-am gândit la ce aș putea vizita chiar în după-masa aceea și mi-a venit în minte Klima, micul sat pescăresc construit la baza stâncilor, fix lângă mare. După o scurtă vizită prin Adamantas, am căutat un autobuz care să mă ducă în Tripiti.
Se spune că zeul Poseidon, gelos pe frumusețea și tinerețea nimfelor care se distrau în fiecare seară într-un club de fițe din Mykonos, le-a târât de păr până în mijlocul mării și le-a spus: ”Ori vă vine mintea la cap, ori de nu…” Cum Poseidon era un patriarh cu barbă care trăia din pescuit în mijlocul mării și habar n-avea de fete, extensii de păr și bikini, nimfele s-au pus pe râs și-au început să-și facă selfi-uri cu ”moșneagul”, pe care să le posteze în InstaOlymp, să vadă și Zeus ce rudă necivilizată are!
Inițial mă gândeam să renunț la vacanța ”mare” de anul ăsta, dar s-a dovedit a fi o decizie prea drastică pentru cineva ca mine, pentru care timpul și felul în care îl petreci au mai multă valoare decât realizările materiale. Am zis, totuși, ”pas” la idei de vacanță prea costisitoare sau prea complicate, pentru că: