M-am dus până la Vișeu pentru peisaje, plimbări pe dealuri și celebra Mocăniță. Mocanița nu funcționa, i-au dat drumul de abia de Rusalii, așa că i-am făcut doar niște poze. Gară e doar în Vișeu de Jos, care e cam departe de Viseu de Sus, dar am descoperit repede un drum paralel cu șoseaua care trecea prin spatele caselor și din când în când urca și pe dealuri. Câinii sunt blânzi și leneși, caii te privesc cu uimire, iar oamenii îți dau Bună ziua.
La Sighetu Marmației mergi ca să vizitezi Memorialul Victimelor Comunismului. Orașul e prea mic ca să-ți ofere alte atracții fabuloase și a rămas îngropat în vremuri de demult: un centru liniștit cu case vechi, câteva străzi și cam atât.
12 ore de mers cu trenul de la București la Baia Mare și apoi…dealuri verzi, ploaie răzleață, soare și nori de furtună plus un oraș mult mai frumușel decât mă așteptam eu. Am nimerit la o pensiune îngrijită unde am fost singurul oaspete (și în Sighetu Marmației a fost la fel) și, după ce a stat un pic ploaia și am băut o cafea, am plecat să explorez orașul.