Când am ajuns prima dată la Corbii de Piatră, în 2007, am fost pe loc fermecată: nu mai văzusem niciodată așa ceva și nici nu-mi imaginasem că astfel de locuri, parcă rupte din povești, există la noi în țară. În plus, ca să fie lucrurile și mai memorabile, primăvara era în toi, cu aerul acela dulceag de flori proaspete, iar sentimentul fericit al unui nou început nu m-a părăsit nicio clipă.
