Amintirile mele preferate din Madeira: o seară în Funchal la un miradouro oarecare de lângă casă – apunea soarele și dintr-o casă din apropiere se auzea fado, plutind pe deasupra acoperișurilor.
Madeira e cunoscută pentru levada, canale de irigație care transportă apa din munți. Inițial au avut rol strict funcțional, dar acum sunt amenajate pentru drumeții și te poți plimba pe marginea lor. Sunt vreo 200 de levada în Madeira, de la levada lungi care trec pe lângă cascade până la altele mai micuțe pe la marginea orașelor.
Timpul meu în Madeira se apropie de final. Insula asta a fost un loc bun pentru mine: climă blândă, peisaje superbe, oameni relaxați. Și nici mâncarea nu e rea 😀 N-aș avea de ce să mă plâng decât că e, totuși, o insulă mică, iar mie cel mai mult îmi place să mă plimb de colo-colo și să experimentez culturi diferite.
Madeira e o insulă vulcanică, e practic un munte înconjurat de ocean, așa că sunt o mulțime de trasee prin munți pe aici. Dar cel mai frumos și mai cunoscut traseu rămâne cel care leagă Pico Arieiro de Pico Ruivo, cel mai înalt vârf al insulei (1.862 m). E un traseu de dificultate medie care durează vreo patru ore, e amenajat și e o singură cărare pe care trebuie să o parcurgi, așa că nu-ți rămâne decât să te bucuri de peisaje.
Oceanul e periculos în multe locuri din Madeira, cu valuri mari și stânci ascuțite, dar natura a rezolvat problema asta creând piscine naturale formate de stânci, între care apa e calmă și poți înota în siguranță. Cele mai cunoscute piscine de acest fel sunt la Porto Moniz, dar le găsești și în alte locuri de pe insulă, inclusiv în Funchal la Doca do Cavacas.
Am făcut un traseu grozav în Ponta de São Lourenço, partea estică a insulei Madeira, acum parc național: o zi cu soare, un traseu relativ ușor de câteva ore și priveliști grozave. Madeira e o insulă vulcanică, așa că poți admira plante endemice și lavă, pe alocuri mi-a amintit de Islanda, deși în Islanda nu m-aș fi gândit nicio secundă să mă opresc pentru o baie în ocean. În Madeira, însă, pe o vreme așa bună, nu m-am putut abține să nu fac un ocol până pe plaja pietroasă: apa era clară și proaspătă, iar plaja semi-pustie.
Am venit în Madeira ca să lucrez de la distanță pentru vreo trei săptămâni și imediat ce am aterizat am realizat că perioadele mele de ”workation” au devenit mai bune decât vacanțele mele de altădată. Insula asta de lângă coasta Africii pe care nici nu mai știu cum ales-o este minunată, are tot ce îi trebuie ca să fie un loc ideal de trăit măcar pentru o vreme, dacă nu pentru totdeauna: climă, peisaje, cultură și mâncare.