8 ore cu trenul dus, 8 ore întors, până îți iese os pe os de mers cu trenul de la București la Lugoj. Firește, trenul a avut și o mică întârziere, că altfel nu am fi simțit că mergem cu CFR-ul, dar dincolo de toate astea a fost bine, drumul e frumos peste poate, mai ales pe la Drobeta Turnu Severin – Orșova – Băile Herculane și până la Caransebeș, primăvara a fost in full bloom, iar munții se zăreau înzăpeziți în depărtare.
Weekendul trecut am fost într-o vizită fulger la Lugoj ca să-mi rezolv niște probleme administrative, în speță să-mi schimb buletinul cartea de identitate, care a avut chef să-mi expire exact anul ăsta. Vizita a fost fulger, însă drumul lung și plicticos – 8 ½ ore la dus, 8 ore la întors. Adică două zile pe drum ca să pot sta acolo o zi și jumătate.
Când am ajuns în dimineața de ajun la Lugoj m-am simțit brusc fericită: era cu mult mai cald decât în București, iar peste orașul adormit plutea atmosfera aceea tihnită de provincie la care visăm cu toții când locuim într-un oraș mare. Șoferul de taxi mi s-a părut o ființă minunată pentru că era politicos (spre deosebire de cel bucureștean care m-a tutuit tot drumul spre gară), pentru că în mașină mirosea inexplicabil a zambile și pentru că toată cursa m-a costat numai 4 lei.