Sâmbătă am profitat de vremea frumoasă și de faptul că am pierdut startul la o altă excursie cu trezire dis de dimineață și am plecat spre Câmpina. La gară, era cât pe ce să pierd trenul, era unul privat și coada la bilete era foarte lungă – în cele din urmă, văzând că nu avansez repede, am zbughit-o spre peron fără bilet.
După o călătorie de aproximativ 3 minute cu un lift claustrofobic care se bălăngănea de pereții de sare, ajungi în Salina Prahova și ai senzația că tocmai ai aterizat într-o navă spațială dintr-un film de Tarkovsky. Crucea luminată, pereții minerali extrem de înalți, temperatura constantă și culorile extraordinare ajută toate la crearea acestei impresii.