Mocănița Huțulca din Moldovița a fost construită în 1888 de către Louis Ortieb, un proprietar de gater din Munchen, pentru transportul lemnelor de la de la pădure la gater. Din 2005 mocănița nu mai transportă lemne, ci turiști pe cei 10.5 kilometri și înapoi.
Pentru două dintre zilele petrecute la Vatra Dornei am cumpărat câte o excursie de o zi prin împrejurimi. Sâmbătă am făcut un circuit în jurul masivului Ceahlău, pe traseul: Vatra-Dornei – Broșteni – Viaduct Poiana Largului – Stațiunea Borsec – Toplița – Ditrău – Lacul Roșu – Cheile Bicazului – Barajul de la Bicaz – Vatra-Dornei.
Câteodată îmi doresc să mă urc în tren și să plec într-un loc ceva mai îndepărtat, dar nu pentru multă vreme, ci doar așa, pentru 2-3 zile. Să plec de vineri sau chiar de joi seara cu vagonul de dormit și dimineața să mă trezesc (aproape) odihnită într-un loc necunoscut, micuț și cețos, ca Vatra Dornei. Să mă refugiez de frig într-o cafenea, cu un cappucino în față, și să trag cu ochiul la viața de zi cu zi dintr-un oraș mic, dar plin de turiști. Să mă întreb de ce m-am îmbrăcat în pantaloni scurți când e așa de frig afară, să mă bucur că primesc hărți și indicații de la biroul de turism și să îmi cumpăr excursii de o zi pentru următoarele două zile. Și abia apoi să îmi caut și eu cazarea și să mă uit cu atenție unde am ajuns.
Dacă ajungi prin Suceava principalul loc care merită vizitat este Cetatea de Scaun a Sucevei. Eu mi-am încercat norocul și cu alte obiective turistice mai puțin importante, dar n-am avut noroc: am găsit închise Casa Memorială Simion Florea Marian și Hanul Domnesc, al doilea pe perioadă nedeterminată. La Muzeul Satului Bucovinean, pe lângă care am trecut în drum spre cetate, întâi nu am găsit intrarea, apoi mi-am pierdut interesul – e un muzeu destul de mic și puțin atractiv. Cetatea, în schimb, a fost renovată și merită să vă opriți acolo pentru o oră, două.
”Ce verde-i tătul, și iarba și copacii…tăt, tăt, tăt… Că mult ne iubește Dumnezeu anul ăsta!” Eram în microbuzul spre Câmpulung Moldovenesc și un localnic care îmi făcuse loc lângă el a început să lăude bogăția în verde a ținutului. Adevărat e că rar mai vezi în luna iulie atâtea nuanțe de verde câte am văzut în Bucovina, atâtea dealuri verzi, atâta iarbă proaspătă, atâtea văi – toate impecabil de verzi.