E interesantă experiența de a lucra de la distanță din alte țări. După o lună într-un oraș ca Berlin percepțiile se aplatizează și te simți de parcă ai fi acolo de ani de zile. În a doua parte a lunii mi-a plăcut mai mult să mă plimb prin cartier, să descopăr câte un parc sau o fațadă cu graffiti, să mă opresc la gelateria siciliană de la câțiva metri de ”casă” pentru un răsfăț ocazional, să intru prin magazine și să tânjesc după o mască de protecție cu Frida Kahlo.
Acum o săptămână am plecat de acasă ca să lucrez de la distanță din alte țări. Prima lună în Berlin, restul voi vedea. Credeam că o să fie o schimbare uriașă, până la urmă n-am făcut asta niciodată – să combin munca cu plimbările și să lucrez în totalitate de la distanță, dar s-a dovedit a fi destul de ușor. Mai greu a fost să mă pregătesc pentru asta, să îmi fac bagajul ”perfect” (pe care a trebuit să-l reduc cu câteva minute înainte de plecarea la aeroport pentru că nu-l puteam închide), să îmi găsesc cazare, să mă pregătesc mental pentru plecare.
Îmi doream de mai mulți ani să ajung prin Norvegia și Danemarca, dar am tot amânat călătoria pentru că simțeam că nu îmi voi permite o vacanță acolo. Anul ăsta toate blocajele au dispărut cumva și m-am hotărât destul de brusc pentru Scandinavia, în parte pentru că aveam deja la activ o vacanță anulată în Copenhaga (pentru luna mai, anul acesta), în parte pentru că voiam să merg undeva în vestul Europei, unde totul e pus la punct și nu prea ai parte de surprize (cum am avut anul trecut prin Turcia & Caucaz). Traseul a fost București – Berlin – Copengaha – Oslo – Stavanger – Bergen – Ålesund – Åndalsnes – Oslo – București și am vizitat și locuri de pe traseu, fie în jurul Copenhagăi (Hillerød, Helsingør), fie în Norvegia (Preikestolen, Geirangerfjord). A fost o vacanță minunată, chiar dacă am avut și surprize mai puțin plăcute, dar asta numai din pricina bugetului și nu din alte motive.
Înainte de a pleca mai departe spre Copenhaga am avut o zi întreagă numai pentru Berlin. Mi-am luat micul dejun în părculețul din curtea hotelului și am plecat la plimbare cu gândul să mă opresc întâi la un supermarket să mă aprovizionez cu apă și…hm, ciocolată.
Am plecat spre Berlin cu trenul. Îmi place cu trenul, te urci în el, te uiți pe fereastră, te uiți la lume, mai citești, mai dormi și la final ai ajuns. Nu contează că sunt 30 de ore sau doar 3, procesul este cam același. Cu singura deosebire că eu am mers 30 de ore până la Berlin, nu 3, și era să mor de cald pe drum.
Dacă anul trecut îmi planificasem o vacanță mai aventuroasă prin Turcia și țările din Caucaz, anul ăsta m-am întors la „lumea civilizată”, unde adevărata aventură e să găsești o cazare la un preț decent și un transport mai ieftin de colo până colo. Îmi doream de multă vreme să vizitez și restul Scandinaviei (Norvegia și Danemarca), după ce în 2012 am vizitat Suedia, dar mereu am amânat, știind destul de bine că astea nu sunt țări pentru un buget redus. Și totuși, iată-mă pregătindu-mă pentru o porție de vacanță nordică căreia de abia aștept să îi dau startul!
Am făcut un semn pe hartă acolo, în estul Germaniei, și am pus orașul pe un ”very-short-shortlist” – dacă o să mă vedeți într-o zi făcând check-in în Potsdamer Platz, să știți că e și din pricina lucrurilor de mai jos, înșirate într-o ordine absolut întâmplătoare: