Acum, că m-am întors din vacanța de trei săptămâni prin Turcia, Armenia, Georgia și Azerbaidjan, mă grăbesc să aștern unele concluzii, cât sunt impresiile foarte proaspete. O să las deoparte Turcia, deocamdată, că nu face parte din aceeași grupă de țări și oricum o să-mi încep poveștile pe blog cu ea – da, Turcia a fost foarte frumoasă, dar cumva mă și așteptam să fie așa.
Am plecat din Tbilisi pe la 16.30, iar după numai o oră eram deja la granița cu Azerbaidjanul: dacă trenurile armenești cu care mă plimbasem până atunci prin Georgia și Armenia erau mai vechi și fără aer condiționat, trenul azer stătea mult mai bine. Erau și prize, și aer condiționat, iar vagoanele erau noi și parcă mai confortabile. La drumul lung care mă aștepta (vreo 17 ore), lucrurile astea erau binevenite.