De la Cairo la Luxor și de la Aswan la Cairo am călătorit cu trenul, la vagonul de dormit. Trenul a fost la fiecare drum la fel de confortabil / curat / zdruncinător, experiențele însă au fost complet diferite. Dacă la primul drum am avut un steward drăguț și amabil (cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut prin Egipt, arăta ca un paj de la curtea unui faraon), la al doilea drum am dat peste Dl. Șarlatanache.
Aswan, seara: trenul pentru Cairo trage la peron cu o oră înainte și mă duc să mă instalez în cușeta mea. În timp ce în ușa fiecărui vagon din trenul acela luuung aștepta însoțitorul de vagon ca să-și îndrume oaspeții, la vagonul meu – numărul 1 – nu era nici urmă de viață. Urc și merg până aproape de capăt până zăresc într-unul dintre compartimente un nene în veston care stă și meditează. Da, el era stewardul, dl Șarlatanache.
