Panama e străbătută de două lanțuri muntoase și sunt o mulțime de locuri în interiorul țării în care poți face drumeții prin junglă. Voiam ceva mai ușor pentru o zi de weekend și am mers la Valle de Anton, craterul unui fost vulcan, acum o vale verde.
Bocas del Toro e un arhipelag de insule de la Marea Caraibelor din Panama, lângă granița cu Costa Rica. Seamănă mult cu peisajele din țara vecină cu o floră, faună și vreme asemănătoare, doar cazarea mi s-a părut mai scumpă în Panama.
Știrea săptămânii o fi fost Omicronul african, dar la mine au fost maimuțele capucin, leneșii din copacul de lângă camera mea și broscuțele roșii care țopăiau printre frunze.
Panama, ultima oprire într-o țară nouă pe anul ăsta și a 70-a în care călătoresc. Deși am mai fost în America Centrală în vecina Costa Rica, Panama mi se pare mai exotică decât multe locuri vizitate anul ăsta – de vină sunt filmele care s-au făcut aici, ca The Tailor of Panama. Spioni și evaziune, asta e specialitatea lor 😀
Am ajuns în Panama seara, fără să știu dacă voi putea intra în țară. Panama, la fel ca Ecuador, cere să ai pașaportul valabil minim 6 luni de la intrarea în țară, dar când am luat biletul am uitat că pașaportul meu expiră în mai puțin de 6 luni. De parcă nu era de ajuns, intenționam să fentez compania aeronautică – pentru că biletul direct spre Panama era foarte scump, am luat bilet pentru US cu escală în Panama cu gândul să mă opresc în Panama. Oare ăștia la immigration verifică ce fel de bilet ai?
Am petrecut două săptămâni în Galapagos, vizitând cele patru insule locuite din arhipelag: Santa Cruz, Floreana, Isabela și San Cristobal.
Am stat în Guayaquil de mai multe ori, e orașul prin care am intrat în Ecuador și de unde am plecat spre Galapagos: al doilea oraș ca mărime din țară, murdar, suprapopulat și, din ce am auzit de la alții, mai periculos.
Ultima mea oprire în Galapagos a fost în insula San Cristobal – doar două zile, cât să vizitez ceva pe acolo înainte de plecare. Dacă Isabela și Floreana sunt foarte liniștite, Puerto Baquerizo Moreno, principalul oraș din San Cristobal, nu mi-a plăcut: agitat, prea populat și…mirositor de la populația mare de lei de mare 😀
Frumoasa Isabela. Inițial am venit pe insulă pentru trei zile, dar după ce am văzut unde am ajuns mi-am prelungit șederea cu încă două. E cea mai îndepărtată insulă din arhipelagul Galapagos și poate cea mai frumoasă: un oraș mic cu străzi pline de nisip alb, un hotel chiar pe plajă, cât să asculți valurile toată noaptea, și o plajă lungă și strălucitoare cu care să-ți umpli sufletul în fiecare zi.
Am povestit pentru Business Magazin despre workations, noul meu mod de lucru care îmbină munca de la distanță și călătoriile. Nu sunt singura din România pentru care pandemia a adus o eliberare de la vechile reguli și mentalități privind munca, citiți și alte povești în articol 😏
Deși mai știu câteva exemple de oameni care încearcă să îmbine munca și călătoriile, în general pentru 1-2 luni, mi-ar plăcea să știu și poveștile voastre și să scriu despre ele pe blog – dacă ați lucrat remote din alte țări ca să puteți trăi și călători o vreme acolo. Trimiteți-mi un mesaj, chiar sunt curioasă ce fac și alții 🙂
Restul interviului pe 👉 Business Magazin.