Mai am un pic și termin Călătorie nesfârșită a lui Claudio Magris, așa că mă grăbesc să notez câte ceva, până nu mă iau cu altele și îi fac în loc în bibliotecă. Magris pornește în călătoriile sale ca un antropolog și se întoarce îmbogățit cu povești despre popoare (aproape) uitate, ca cicii, ciribirii, sorabii, insule de care nu auzisem până acum, ca insulele Scilly cu istoria lor nebănuită, personaje faimoase care își împletesc istoria proprie cu cea a unui loc sau istoria locurilor care își pune amprenta pentru totdeauna asupra unor destine umane. În absența trecutului, a poveștilor, miturilor, un loc nu înseamnă mare lucru, doar semnificația pe care i-o dăm noi îl ridică, pentru o clipă, deasupra prafului de cenușă pe care s-a construit lumea.
