Tadjikistan Tadjikistan

Pamir, ziua 2: trecerea graniței în Tadjikistan, sosirea în Karakul și Murghab

A doua zi pe Pamir Highway a însemnat trecerea graniței dintre Kârgâzstan și Tadjikistan și primele imagini cu imensitatea Pamirului: Karakul, un lac turcoaz la 4000 de metri altitudine, și sosirea în Murghab.

Trecerea graniței în Tadjikistan

După o zi lângă vârful Lenin, la iurtă, am plecat cu șoferul kârgâz spre Tadjikistan. Granița dintre Tadjikistan și Kârgâzstan e închisă pentru locuitorii celor două țări, doar străinii pot trece cu un permis special.

Credeam că cele două granițe sunt alăturate, cum se întâmplă de obicei, dar la granița asta sunt 20 km între cea kârgâză și cea tadjică, cu un drum off road atât de denivelat, încât e o aventură să ajungi de la o graniță la alta.

La graniță kârgâză au un ghișeu clasic, ți se fac poze, iar femeia grănicer m-a întrebat foarte serioasă de permis și a trebuit să îl aduc pe șofer ca să lămurească problema – la graniță au un dosar cu permisele emise și ne-a bifat pe toți din grup acolo.

Am plecat spre Tadjikistan și pe drum ne-au ieșit în cale primele marmore portocalii, care se ascundeau iute în vreo gaură din pământ la vederea mașinii.

Am ajuns la trecătoarea Kyzyl-Art, la 4282 metri – acolo e alt un punct de control, iar soldații și șoferii se cunosc, stau la taclale când se întâlnesc.

Pentru că șoferii de naționalitate kârgâză sau tadjică nu pot trece granița dintre țările lor (sunt niște dispute teritoriale pentru care se poartă negocieri de doi ani), se întâlnesc într-o zonă neutră între cele două granițe și fac schimb de turiști și de mașini. Locul e la un kilometru de granița tadjică, erau mai multe mașini oprite acolo și se mutau de zor bagaje dintr-o mașină în alta.

Trecerea graniței în Tadjikistan a fost super rapidă, nici măcar n-a trebuit să ieșim din mașină. Un soldat tadjic ne-a luat pașapoartele, apoi s-a întors, le-a deschis și ne-a spus, uitându-se la fiecare dintre noi: „Stamp!” Asta a fost tot.

18 zile mai târziu treceam printr-o altă aventură la plecarea din Tadjikistan, când am aflat că ar fi trebuit să mă înregistrez la un OVIR dacă am stat în țară peste 10 zile (s-a rezolvat cu emoții, dar nu recomand să încercați asta 😀 ). Am fost în Tadjikistan și am supraviețuit birocrației de acolo 🙂

Citește și: Pamir Highway: 9 zile pe cel mai epic drum din lume

TadjikistanTadjikistanTadjikistanTadjikistanTadjikistanTadjikistan

Karakul

După ce am ajuns în Tadjikistan peisajele au devenit mult mai vaste, fără vegetație, cu munți care te înconjurau din toate părțile. Aveai senzația că ai ajuns pe altă planetă, iar faptul că rareori mai vedeai o altă mașină întărea iluzia.

Karakul sau Karakol (kul înseamnă lac) este un lac sărat, aflat la 3960 metri altitudine, în estul Tadjikistanului, Regiunea Autonomă Gorno-Badakhshan. Regiunea are un climat aspru, rece, de deșert, lacul e puternic turcoaz și înconjurat de vegetație pitică, nici nu apuci să te dezmeticești și deja ești pe la 4000 metri altitudine.

Planul era să dormim lângă lac, dar celălalt grup care făcea același traseu ca și noi a decis să coboare în Murghab, unul dintre bărbații din grup avea migrene din cauza altitudinii.

Inițial am zis că noi stăm în Karakul, chiar ne-am dus bagajele în camerele noastre. Hotelul avea camere mobilate confortabil ca la noi, toaleta era afară și tot acolo era „Russian banya”, cu care aveam să ne mai întâlnim.

Am ajuns la Karakul la prânz și am luat masa, dar am nimerit o bucătăreasă proastă, le servise altora niște spaghetti care nu se puteau mânca, când a venit rândul nostru nu mai avea decât plov.

OK, plov să fie. Dar când l-a adus era un pilaf apos cu un cartof fiert deasupra. Când l-am văzut am refuzat să mănânc. Șoferul tadjic ne-a ademenit să mergem și noi în Murghab, erau mai multe opțiuni de cazare și de mâncare acolo, iar cazarea era mai ieftină decât la Karakul.

Citește și: Pamir, ziua 1: Vârful Lenin, Lacul Tulpar și cazare la iurtă

TadjikistanTadjikistanTadjikistanTadjikistanTadjikistanTadjikistanTadjikistanTadjikistanTadjikistan

Murghab

Murghab era la trei ore de lac, așa că am plecat spre mica localitate pe niște drumuri pustii, înconjurate de munți înzăpeziți.

TadjikistanTadjikistanTadjikistan

Pe drum ne-am oprit la trecătoarea Ak-Baital, la o altitudine de 4.655 de metri. Este cea mai înaltă trecătoare de pe Drumul M41 (Pamir Highway), între Karakul și Murghab.

Tadjikistan

Când am ajuns în micul oraș, băieții din grup s-au cazat într-un homestay. Pentru mine nu aveau o cameră privată, doamna de acolo insista să mă bage cu niște străini în cameră și n-am vrut să stau.

În Murghab sunt multe homestays, așa că șoferul n-a trebuit să meargă decât vreo sută de metri până la următoarea cazare, unde am primit o cameră doar pentru mine (prețul era același, oricum).

Cum nu mâncasem nimic în Karakul eram leșinată de foame. Gazda de la homestay m-a condus prin bazar până la unul din puținele restaurante din Murghab și am luat masa acolo: kebab și o farfurie uriașă cu cartofi prăjiți. La cât de foame îmi era mi s-au părut cea mai bună mâncare din lume.

Pensiunea la care am stat avea și WiFi și duș cu apă caldă în casă, așa că am profitat și am făcut o baie caldă. Acum ai duș sau banya la orice cazare din Pamir, dar mi s-a povestit că acum 11 ani când mergeai în Pamir stăteai 7 zile fără să faci duș, nu aveau așa ceva la nicio cazare.

Lucrurile s-au schimbat mult în Pamir, cine știe cum o să arate peste alți zece ani.

Citește și: Accident de mașină în Kârgâzstan

Tadjikistan

Toată seria Pamir Highway

Pamir Highway: 9 zile pe cel mai epic drum din lume
Două luni prin Asia Centrală. Buget și lucruri utile
Pamir, ziua 1: Vârful Lenin, Lacul Tulpar și cazare la iurtă
Pamir, ziua 2: trecerea graniței în Tadjikistan, Karakul și Murghab
Pamir, ziua 3: tadjicii prietenoși din Alichur
Pamir, ziua 4: drumeție la 4777 metri pe Panorama Ridge
Pamir, ziua 5: Valea Wakhan și satul Zong
Pamir, ziua 6: castele, temple și sosirea în Khorog
Pamir, ziua 7: drumeție în Valea Jizeu
Pamir, zilele 8 & 9: afganii de la Afghan Bazaar

  1. Mi se pare, pur si simplu, impresionant! Privelisti ca de pe alta planeta, asa cum mentionezi in text. Datorita imensitatii platoului, nici nu iti vine sa crezi ca pe acel drum esti la 4000 m altitudine. Felicitari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *