Un vis împlinit: sus la Preikestolen

Acum câțiva ani am văzut o poză cu o stâncă din Norvegia, deasupra unui fiord spectaculos, și mi-am trecut-o repede în wishlist. Stânca avea un nume imposibil – Preikestolen, dar și unul englezesc – Pulpit Rock, și se găsea la mama naibii departe în Norvegia, unde mi se părea foarte greu de ajuns, cum mi se păreau multe, pe vremea aia. Dorința de-a ajunge acolo a rămas, așa că în 2012, când am luat decizia să-mi fac vacanța prin Scandinavia, am pus pe lista foarte scurtă de locuri pe care TREBUIE să le văd, și Preikestolen, alături de orășelul Ålesund.

Cu feribotul spre Tau

Nu venisem până la Stavanger pentru admiratul ploii. Eram acolo – în colțul din dreapta jos al Norvegiei – pentru Preikestolen, o stâncă fotogenică pe care mi-o trecusem în wishlist cu mulți ani în urmă. Listele mele de dorințe se tot lungesc de la un an la altul, dar partea bună e că o parte din lucrurile dorite se mai și îndeplinesc.

Ca să ajungi la Preikestolen cel mai bine e să mergi la Stavanger – există trenuri directe din Oslo, drumul durează 8 ore. Din Stavanger, când te hotărăști să faci excursia până la Preikestolen, trebuie să iei feribotul până la Tau, un mic oraș de dincolo de fiord.

Din Tau se ia un autobuz până la baza muntelui de unde se pleacă pe traseu pe jos, drept urmare în Stavanger găsești fie bilete combinate „ferry + bus”, fie doar „bus”. Biletul combinat costă 250 NOK, iar biletele luate separat costă: 150 NOK cel de autobuz dus-întors și 49 NOK biletul de feribot one-way, astfel că diferența dintre biletul combinat și biletele luate separat este de…2 NOK, irelevantă pentru o țară ca Norvegia. Eu știam de pe internet un preț mai mic pentru biletul de ferry și mi-am cumpărat doar biletul de autobuz dus-întors; doamna care mi-a vândut biletul de autobuz (la o măsuță pliantă din port) mi-a spus că biletul de feribot se ia direct de pe vas, așa că am urcat liniștită și am așteptat.

Feribotul face cursa Stavanger – Tau destul de frecvent, al meu a plecat la 10 dimineața și la 10.40 eram deja în Tau. Drumul cu feribotul a fost splendid, cum numai o plimbare prin fiorduri poate să fie. Era înnorat și norii atârnau grei deasupra munților și a apei, treceam mereu pe lângă insulițe pustii sau pe lângă care plutea câte un iaht și atâta m-am învârtit pe punte dintr-o parte în alta ca să fac fotografii că am înghețat bocnă cu tot cu aparatul în mână.

Preikestolen

Preikestolen e un loc turistic, deci deservit foarte bine de mijloacele de transport. E aglomerat, dar măcar nu ești singur pe munte. E relativ îndepărtat, dar se poate face excursia asta într-o singură zi.

Nu trebuie decât:

• să mergi pâna la Stavanger, de exemplu cu trenul din Oslo;
• să mergi cu feribotul de la Stavanger până la Tau;
• să iei autobuzul din port până la baza muntelui;
• să urci vreo două ore pe-un traseu bolovănos, cale de 4 km;
• să te întorci pe același traseu (sau pe altul).

Din portul din Tau turiștii sunt preluați de niște autobuze speciale care urcă până la baza muntelui. Biletele se cumpără de obicei din Stavanger, dar se pot lua și de la șofer. Autobuzul te lasă într-o parcare unde nu se găsește mare lucru, doar o toaletă publică (gratuită) și cam atât. Mai departe se merge pe jos, pe un drum bolovănos și, din loc în loc, destul de solicitant. Trebuie să ai mare grijă la picioare, bolovanii sunt umezi și poți aluneca ușor.

Eu am avut parte de o zi cu nori, mi-a fost un pic ciudă că n-a fost soare, dar măcar nu a plouat. A doua zi a turnat într-o veselie, deși prognoza meteo era mai bună decât pentru ziua anterioară.

Turiști: o grămadă! Am fost la mijlocul lui august, era atâta lume pe munte încât pe bucățile mai înghesuite se stătea la coadă pentru urcare / coborâre. M-a întrebat o fată care voia să facă și ea acest traseu dacă nu mi-a fost frică să merg singură și am liniștit-o că nu prea ai cum să fii singur acolo în plin sezon. Însă locul merită cu prisosință vizitat – priveliștea de pe Preikestolen (când în sfârșit AJUNGI acolo, căci drumul pare infinit de lung) este senzațională. Din fotografii e mai greu să îți dai seama cât de sus eram, dar iahturile care alunecau pe apa fiordului se zăreau de sus ca niște ace de gămălie.

Dacă vreți să mergeți acolo nu uitați de:

• Încălțăminte de munte, nu teniși, nu sandale, riscați să vă suciți gleznele pe bolovanii de pe traseu, sunt mulți și unii sunt și foarte mari.
• O pelerină de ploaie. În Stavanger plouă foarte mult și vremea se poate schimba rapid. Există pelerine care se fac cât un plic, eu am găsit așa ceva la H&M.
• Apă și mâncare. Preikestolen e un loc turistic, dar nu chiar atât de turistic încât să găsești cafenea și restaurant sus!
• O haină, un fâș, ceva care să țină piept vântului din vârfului muntelui. Eu mi-am înfășurat o eșarfă groasă în jurul gâtului, bătea un vânt sus de m-a năucit.

E frumos tare la Preikestolen, iar drumul până acolo este superb, sunt multe lacuri și văi pe care le privești de sus sau mai de aproape, nu e genul de traseu plictisitor, în care vezi mereu același lucru. Data viitoare aș vrea să văd Trolltunga și Kjeragbolten, alte două locuri de pus pe wishlist.

Lucruri utile

Cum se ajunge acolo: cu feribotul din Stavanger până în Tau, de acolo cu un autobuz, iar mai departe pe jos. Cele două bilete dus-întors (ferry + autobuz) au costat 250 NOK în luna august 2015.