Stâncile albe din Dover

Știam că urma să plouă în ziua aia, dar speram să fie o semi-ploaie cu o prezență discretă, însă când m-am trezit dimineața și m-am uitat pe geam turna în toată regula. Eram în Londra și timp de o lună înainte de sosirea acolo oscilasem ca un ceas stricat între diverse excursii de o zi, de la Cotswolds și Stratford-upon-Avon la Stonehenge și Cornwall, dar varianta unui tur organizat nu îmi plăcea deloc, iar ca să le vizitez pe cont propriu mi-ar fi trebuit mai mult timp. În disperare de cauză m-am hotărât pentru Dover.

Dover

Orășelul e destul de aproape de Londra și are două atracții turistice: White Cliffs of Dover și Castelul din Dover, dar lumea se duce, în general, să vadă stâncile astea care oricum se văd mai bine de pe mare decât de pe mal. Însă drumul contează, nu destinația, cum a spus un filozof călător cândva.

Până am ajuns în Dover, după ce autobuzul a avut nevoie de o oră doar ca să iasă din Londra, s-a oprit și ploaia în mare parte. National Express are ultima stație chiar în portul din Dover de unde, de pe o stradă cu căsuțe adăpostite sub stâncă, începe și cărarea până la stânci.

E un traseu foarte ușor, dar venea un fel de burniță dinspre mare, iar cerul era gri și apăsător, era o vreme de stat în casă, nu de plimbări în natură. Cât timp am mers pe stânci a fost bine, că nu se formase noroi pe acolo, dar după ce am ajuns la porțiunea acoperită cu iarba mi-am dat seama că sunt în încurcătură: de la atâta ploaie terenul devenise foarte alunecos.

Reușisem deja să scap de mai multe ”hopuri” alunecoase când, la o banală trecere peste o cărare, s-a produs inimaginabilul: am alunecat și am căzut cu partea frontală a corpului în noroi. Mâini, geacă, pantaloni – un dezastru! Nici că mai aveam chef să continui plimbarea, deși eram aproape de un punct de belvedere până la care puteam cobora în câteva minute.

M-am întors la Dover Cliff Visitor Center unde există baie și cafenea și am încercat să mă curăț acolo, sătulă de excursia asta eșuată. Mai târziu am trecut și prin centrul Doverului, dar nu sunt multe lucruri de vizitat, iar de castel chiar nu mai aveam chef deloc, mai ales că după 4 după-masa se și întunecase.

Lucruri utile: de la Londra la Dover se poate ajunge cu trenul sau cu autocarul, dar autocarul e mai ieftin – un bilet dus-întors cu National Express a costat 16 lire cumpărat online. Traseul spre stânci începe de pe o străduță de lângă port și se bifurcă la un moment dat: o cărare care continuă pe marginea stâncilor, unde e priveliștea mai frumoasă, și alta, parțial asfaltată, care trece pe lângă Visitors’ Center, unde se găsesc un mic restaurant și un magazin de suveniruri. Vizitarea stâncilor este gratuită.