Foligno: între două trenuri
Nu-mi propusesem să vizitez Foligno și nici n-aș îndrăzni să susțin că l-am vizitat, dar pentru că între Perugia și Spoleto a trebuit să schimb trenul și am avut cam o oră de pierdut acolo m-am gândit că n-are rost să stau în gară tot timpul ăsta, mai ales că era o zi absolut superbă, de primăvară, cum eu nu mai văzusem hăt…de vreun an!
La întâmplare am luat-o pe străzi și am ajuns în centrul lor istoric, unde se ținea un târg de vechituri. Mi-a atras atenția în special un stand cu valize vechi, una dintre ele având multe etichete un pic jerpelite cu nume de localități italiene – doamna de acolo, văzând că fac poze, mi-a spus ”E una valigia molto viagiatta!” și i-am zâmbit, mulțumindu-i, în felul ăsta, pentru că m-a lăsat să fur un strop din ”sufletul” valizei, fotografiind-o.
Spoleto
Când te duci în vacanță la început de februarie și găsești acolo primăvară (când acasă erau munți de zăpadă), nu-ți mai vine să pleci… Inițial plănuisem să stau doar câteva ore în Spoleto și după masă să vizitez Assisi, dar mi-a plăcut atât de mult încât am hotărât pe loc să stau acolo toată ziua.
Spoleto nu-i un oraș mare, dimpotrivă, dar au o fortăreață (Rocca Albornoziana) lângă care e un apeduct (Ponte delle Torri), iar dincolo de pod sunt niște dealuri cu trasee ușoare, dintre care unul e un traseu panoramic. Adică, zău, ce vrei mai mult de atât într-o zi superbă de primăvară când a fost atât de cald încât nici de geacă n-am mai vrut să aud o vreme?
