Undeva între Pitești și Craiova sunt două orășele oltenești, cam izolate și puțin vizitate: Slatina și Balș. La Slatina mergi pentru cea mai bună bragă, la Atletul Albanez, iar la Balș ca să te plimbi pe podul de fier și să bei un espresso.
Slatina
Nu cred că sunt mulți cei care se duc în excursie la Slatina și, drept să spun, și eu m-am întrebat de ce merg acolo, după ce m-am urcat în tren. După ce că oricum făceam prea multe ore până acolo (aproape patru), a mai întârziat și trenul din pricina unui incident cu patru găinușe care voiau să călătorească ilegal și au fost date jos din tren.
Nu știu dacă erau patru găinușe și un cocoș sau o altă combinație de genul ăsta, dar cocoșelul s-a apucat să cânte, inoportun și cu mult elan, fix înainte de plecarea trenului, atrăgând astfel atenția organelor de control care s-au sesizat și le-au interzis călătoria.
Am stat în Slatina doar o noapte și o zi, dar pare că am petrecut mai mult timp acolo. Seara, după ce m-am cazat la Pensiunea Eden (care-i foarte cochetă, v-o recomand), am aflat de la televizor că niște chinezi suspectați cu coronavirus au fugit de la un hotel din Slatina. Începusem bine mini-vacanța oltenească 😀
Slatina e micuță, iar zona centrală e concentrată lângă Parcul Esplanada. Surpriza a fost să descopăr și case frumoase pe acolo, nu doar blocuri neinteresante. Pentru o vedere panoramică asupra orașului, poți urca pe Dealul Grădiște: sus e Casa Căsătoriilor și poți zări și podul de pe peste Olt.
Ceva mai departe de centru este Mănăstirea Clocociov, monument istoric și mănăstire de maici. În curte, un preot le vorbea enoriașilor strânși în jurul lui despre diferențele dintre învățământul nostru și cel finlandez și lucrurile bune pe care le putem învăța de la alții, în timp ce la intrarea în mănăstire o țigăncușă frumușică le ura vizitatorilor ”să le trăiască adidașii”.
Slatina are și un Centru Vechi, nu foarte mare, dar tare părăginit. Duminica am trecut de două ori pe acolo și totul era abandonat, ca într-un oraș fantomă: clădirile goale, cu ferestrele acoperite cu placaj, și nici țipenie de om pe străzi. Chiar și așa (sau poate tocmai de aceea), mi-a plăcut la nebunie locul! E ca o călătorie în timp, pe străduțe pustii, pe care încă mai simți aroma cafelei la ibric fluturîndu-ți pe la nas.
Pentru o experiență completă, e musai să mergi la Atletul Albanez, afacere de familie care de peste 300 de ani vinde slătinenilor, neîntrerupt, bragă și halviță. Pentru mine a fost prima dată când am băut bragă, această băutură misterioasă care se face din mei fermentat, o băutură a turcilor nomazi din Asia Centrală. Fiind acrișoară, merge foarte bine cu o bucată de halviță dulce și cleioasă. La Atletul Albanez au și înghețată și poți cumpăra bragă la 2 litri sau ”Citro” pentru acasă.
Balș
La câțiva kilometri de Slatina este Balș, un orășel și mai mic, cu o stradă principală care traversează orașul și un pod interesant din metal care se crăcănează în două: un pod pietonal și unul pentru mașini. Nu prea sunt multe de văzut prin Balș, dar chiar lângă pod, într-o clădire urâtă, am găsit o cofetărie în care am mâncat o savarină excelentă și un espresso foarte bun. Chiar și pentru atâta lucru, și tot n-a fost o pierdere de timp 😛
Centrul Vechi al Slatinei poate fi „admirat” drept fundal in Morometii 2.
Exista de 2 ani speranta ca vor fi refacute fatadele din Centrul Vechi, o parte din imobile fiind insa restaurate de proprietari, dar tocmai pe acelea le-ati ratat.
Oras mic, dar cu trecut mare si multe personalitati istorice.