Când am scris astă vară pe Facebook că Skopje mi se pare urât, mi s-a răspuns că am atitudine de colonialist, că macedonenii sunt vecinii noștri și nu-i frumos să spun așa ceva despre capitala lor, că au o istorie tulbure etc. De acord cu toate astea, dar orașul tot urât mi se pare.
După o zi întreagă petrecută în Skopje impresiile mele (că tot se poartă ”impresiile”) sunt următoarele: un oraș în care se construiește mult și prost, clădiri ”monumentale”, străzi sparte din pricina construcțiilor și, mai ales, o preferință pentru statui impunătoare și grupuri statuare. Nu exagerez, în piața centrală a orașului din 5 în 5 metri era câte o statuie, din bronz sau marmură, cu câte un erou național, cu cât mai mare, cu atât mai bine. Le plac foarte mult și leii cu coamă mare care se uită înfricoșător la tine.
Dar monumentul prostului gust era un pod pietonal în construcție, flancat de alte poduri la vreo 10 m distanță și care urma să deservească o clădire nouă: fusese construit din marmură albă și pe marginea sa, din doi în doi metri, era câte o statuie de bronz în mărime naturală reprezentând, probabil, vreun personaj important macedonean. Nu-mi venea să cred că cineva a proiectat așa ceva și altcineva a aprobat proiectul.
Mi s-a explicat că Macedonia este o țară săracă (lucru confirmat și de localnici, de altfel), că au loc lupte interne și că toate monumentele astea sunt ridicate ca să le ridice moralul. Dacă reușesc să facă asta sau nu, habar n-am.
Există și în Skopje, la doi pași de tot praful stârnit de șantierele din jur, o zonă cu multe cafenele unde localnicii se înghesuie să bea o cafea, există și mall-uri care arată ca toate mall-urile din lumea asta, există și blocuri ”comuniste” cu care suntem așa de familiarizați și noi.
Pe partea cealaltă a râului este Vechiul Bazar, cel mai mare bazar din Balcani, se pare, dar cu o atmosfera cam stătută, iar în vârful unui deal e Cetatea Kale care nu se putea vizita, era un lacăt mare pe poartă, n-am înțeles de ce. Pe scurt, pe cât de tare mi-a plăcut Ohridul, pe atât de tare m-a lăsat rece orașul Skopje.
O pată de culoare era dată de autobuzele roșii, supra-etajate și nou-nouțe, care se plimbau pe străzile capitalei – fuseseră donate de Japonia cu nu știu ce ocazie. După ce m-am tot plimbat am intrat și într-o librărie, unul din puținele locuri drăguțe și calde găsite de mine în centru, aveau și cărți în limba engleză, dar numai titluri care nu mă interesau, așa că am șters-o spre gară, care e un alt loc neprietenos și învechit, mai neprietenos decât Gara de Nord, n-aș fi crezut că o să spun vreodată asta…
Totuși, nu vă luați după ”impresiile” mele, eu sunt mai cârcotașă de felul meu și poate mi-au scăpat părțile frumoase ale acestui oraș. Din fericire Macedonia nu se rezumă doar la Skopje, sunt și alte locuri de vizitat acolo, ca lacul Ohrid.
Cum ajungi în Skopje
În Skopje am ajuns cu autobuzul din Prizren.
Un astfel de articol are la mine un efect invers: ma face mai degraba sa-mi doresc sa ajung in Macedonia (nu stiu daca neaparat in Skopje). Si asta nu pentru ca nu te-as crede, dar m-ai facut curios :). Si la mine asta fuctioneaza mai bine decat orice articol elogios :)). Oricum am observat o chestie: ca la multe tari sunt mai degraba atras de diverse orasele sau locuri ceva mai ascunse (sau nepromovate) si nu musai de capitalele lor (exceptie facand poate Ungaria cu Budapesta si Turcia cu naucitorul Istanbul).
Poate ca daca aveam un ghid cu asemenea povesti mi-era si mie mai simpatic 🙂
Urat inspre foarte mi s-a parut si mie. Cand am intrat cu masina in oras, pe la periferie pe acolo era ceva gen un targ, cu tarabe si vanzatori si animale pana in buza soselei. Si noi am prins Kale inchisa, apoi am luat-o la pas prin Bazar, despre care ne avertizase ghida ca e putin periculos, asa ca mai mult am stat cu ochii in patru decat sa reusesc sa fiu atenta la tarabe.
Megalomanie peste tot, inclusiv in centru, la proaspat dezvelita statuie a lui Alexandru. Restul era cam acoperit, ca se incepeau lucrarile.
Ce a mai spalat putin fata orasului a fost ghida, care ne-a spus o gramada de povesti, inclusiv despre bunica ei care a cunoscut-o pe Maica Tereza, si care ne-a dus sa mancam la un restaurant (nu mai retin numele) traditional unde efectiv ne-am lins degetele. 😀
Poate o sa apuc sa vizitez orasul si mai de indelete, sa-i dau sansa sa imi devina simpatic. 🙂
Curiozitatea e foarte buna, eu nu regret nicio clipa ca am vazut si Skopje, chiar daca nu e un oras care sa-mi fi placut. Sunt curioasa cum o sa ti se para tie (sau altora) orasul asta 🙂
Eu nu am intrat in Skopje, dar asa cat am vazut din Macedonia mi s-a parut a fi o tara in care se munceste/construieste si cred ca in cativa ani se vor dezvolta foarte mult
Apropo de chestia asta cu construitul, am mai vazut si prin Turcia, in mijlocul pustietatii, o multime de ansambluri de locuinte (aproape orasele intregi) ridicate de la 0. Am inteles ca acolo e o initiativa a guvernului, prin care vor sa stramute populatia foarte saraca, pentru a creste procentul populatiei urbane, indicator care le-ar fi de folos pentru accederea in UE. Nu stiu daca e adevarat, asa ne-a spus un prieten turc.
Am intrebat-o pe ghida care ne-a insotit pe drumul dinspre Ohrid spre Skopje daca si in Macedonia e o situatie similara si a zis ca nu, ca ce vedem construindu-se aici sunt case particulare. M-a pus sa ma uit cu atentie pe geam la gospodarii din sate intregi. Majoritatea au cate doua-trei case in curte, de obicei una veche si una-doua noi. Cele noi ar fi construite de cei plecati in strainatate sa munceasca. Mi-a mai zis sa ma uit la ferestre si toate erau inchise si blocate, semn ca acele case nu erau locuite. Ideea ei era ca majoritatea tinerilor pleaca in strainatate la munca, strang niste bani, incep sa-si construiasca o casa, dar constructia se tot mareste si, ca sa o termine, trebuie sa mai ramana un an la munca si tot asa, pana nu se mai intorc niciodata si casele raman acolo, neterminate si goale.
Si daca nu ma insel, se intampla si pe la noi asa ceva, prin nord (Bucovina si Maramures). Eu tin minte ca am vazut ceva de genul pe la Borsa si in Sighetu Marmatiei. Personal nu mi se pare chiar dezvoltare chestia asta, chiar daca, per total, poate apreciez efortul oamenilor care incearca sa faca "ceva". 🙂
totusi in 2-5 ani aceste persoane se vor intoarce acasa, vor avea o locuinta noua si bani pentru afaceri . se mai construieste mult si la dezvoltarea sistemului de drumuri
Eu din cate vad in imagini, nu e ceva foarte diferit fata de ceea ce vad in Romania. Oare asa sa fie ?
Nu mi s-a parut ca seamana cu nimic din Romania.
Pacat. Asa se intampla daca mergi cu ghid … la locuri fixe. Sunt obiective turistice importante, altele decat cele precizate in forumuri.
Cine-a zis ca am mers cu ghid?! Eu cel putin nu. Ati interpretat comentariul meu de mai sus in sensul dorit de dvs., si anume ca as fi mers cu un ghid la locuri fixe.